11 iul. 2010

Povestea numelui


Pana la 4 luni, Stefan al meu a fost fetita, dupa relatarile ecografului invechit. Stiam deja ce nume sa-i pun: Cristiana Vanesa. La 5 luni am mers la 3d sa fac ecografia morfo-fetala. Stau eu relaxata pe pat, asteptand sa-mi vad fata, cand imi spune medicul:
- Anamaria, faci baiat! Eu cu ochii cat cepele, fara suflu si cu camera rotindu-se in jurul meu am reusit sa ingaim:
- Pai eu stiam ca 80% e fetita. La care medicul:
- Si eu pe langa aia 80% iti mai adaug 20% si-ti spun ca e baiat! Bine-i amu? Ce Cristiana Vanesa? Trebuia sa gasim nume la fecior si eu nu ma gandisem deloc la nume de baiat. Sotul fericit: o sa am baiat si apoi fetita! Dupa socotelile lui, baiatul trebuie sa fie primul ca sa aiba grija de fata! La al doilea prenume a fost usor, stiam ca vrem Bogdan, imi si placea mult. Problema era la primul prenume - eu vroiam Tudor, sotul nici nu vroia sa auda! De la Tudor am trecut la Darius apoi la Vlad pana am crezut ca albesc. M-am oprit la Stefan ca vroiam sa fie un prenume de sfant, sa sune masculin si sa se potriveasca cu al doilea prenume. Dupa indelungi cautari, in luna a 8-a de sarcina am decis de comun acord: Stefan-Bogdan! Eu eram deja disperata ca maine-poimaine nasc si ramane pruncul anonim, ca parintii lui inconstienti nu au fost in stare sa-i dea un nume! Hi, hi - bine ca am trecut si de asta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu