Aseara dupa ce l-am pus pe bebe al meu la somnic, stateam in pat cu telecomanda tv-ului in mana si meditam asupra existentei mele de fosta gravida/actuala mamica. Inainte de a ramane insarcinata, aveam bineinteles tot timpul liber la dispozitie pentru a face ce-mi placea: sa ies in oras, sa zabovesc pana tarziu la televizor, sa ma dichisesc in fiecare zi...Cum s-a schimbat viata mea acum? Ei bine, nu mai stau pana tarziu la tv, cum adoarme Stefan, cad si eu ca eroul la datorie, ma pensez pe fuga ca de machiat am si uitat cum se face, iar iesitul in oras il experimentez impreuna cu noul membru al familiei, si pot sa spun sincer ca asta e unul dintre cele mai fericite momente ale existentei mele de mamica. Nimic nu se compara cu puiul meu si nimic nu e mai frumos decat sa-mi impart zilele cu el. Credeam ca o sa obosesc, ca o sa ma satur, ca poate sunt prea tanara...Dar nu e deloc asa, din contra. Daca bebe pleaca la plimbare cu bunicul, cand ajunge inapoi acasa il pupacesc tot de parca nu l-as fi vazut de secole. Mi se face dor de el instantaneu si pretuiesc fiecare clipa alaturi de el. Ma bucur cand imi rade, cand imi povesteste el cate-n luna si-n stele, cand facem baita si ma stropeste toata, cand papam, cand plangem ca avem colici si ne ghemuim in brate la mami, cand adoarme si vreau sa-l pun in patut si deschide instantaneu un ochi sa ma avertizeze ca daca il las acolo face scandal! Toate aceste lucruri imi fac viata de mii de ori mai frumoasa decat era inainte. Cea mai mare realizare a mea este si va ramane copilul meu. Acest lucru nu va putea fi schimbat nici de bogatii, de succese profesionale sau de alte lucruri. Acum ma duc sa-mi pupacesc iubirica ca stand si scriind toate aceste lucruri, mi s-a facut un dor enorm de el!
