Spiderman

Cand avea Stefan cateva luni am postat pe blog o poza in care era dat jos din balansoar, n-o sa uit niciodata cat de socata am fost cand l-am gasit pe covor. Credeam ca n-o sa ma mai surprinda nimic, dar iubirica mea e expert in a ma surprinde. N-o sa mai bat mult apa-n piua ci o sa las poza sa vorbeasca de la sine. Vorba aia, o poza face mai mult decat o mie de cuvinte, nu?

Avansam

si inca repede! Tot mai multe cuvinte noi: daga (gata), mindea (mingea), nuna (luna), vaiu' (tramvaiul) si inca multe altele pe care mi le amintesc pe parcurs. Stefan stie sa arate, daca il intrebi si daca are chef sa-ti arate, gura, dintii, mana, luna, mingea, crocodilul, usa, tramvaiul, apa, papucii, ciorapii, mana si inca multe altele pe care le si spune nu doar le arata. A invatat sa salute, asa frumos spune "ceau" ca ti se topeste sufletul. Toti vecinii il rasfata si le e tare drag. Deunazi il plimbam in parc si cand am trecut pe langa o banca pe care stateau doi tineri, il vad pe Stefan ca-si scoate sticla din gura, i-o intinde tipului si-i zice hotarat: ceau! La care el razand: hai noroc! A fost totala faza, nici daca vroiam nu iesea asa si n-o s-o uit nici cand voi inchide ochii. Este un mare smecheras si are o personalitate foarte placuta, imediat stie sa cucereasca. Alaltaieri, si-a prins degetele la usa de la dulap, l-am luat in brate sa-l linistesc si in timp ce plangea cu lacrimi de crocodil, il aud printre suspine: aaaa, manaaaaaaaaaaaaa! A stiut sa spuna ca acolo a facut buba, la mana. Este uimitor cum evolueaza de la o zi la alta, creierul e cel mai fascinant organ care poate exista, cel putin din punctul meu de vedere. Cand spune alo, eu ii tot zic sa vorbeasca cu tati. Ii spun sa ii zica la tati alo. Si azi am zis catre el: alo! Si el imi raspunde: tati. Deci, alo tati! Toate le retine, este de o receptivitate uimitoare si reuseste sa ma impresioneze tot mai mult. Sunt mai mult decat mandra de puiul meu drag!

Lala

Saptamana trecut cand am fost cu iubirica in parc, ne-am imprietenit cu Tudor, un baietel de 1 an jumate, care avea la el un calut rosu de plastic. Evident ca Stefan n-a stat pe ganduri si s-a repezit sa se joace cu minunata creatura. Bunica lui Tudor i-a spus la Stefan ca aia e Lala, asa il botezasera pe bietul cal. Bineinteles ca atat i-a trebuit la Stefan, de atunci oriunde vede un cal incepe: Lala, Lala, Lalaaaaaaaa! Azi a primit si el o Lala, sau mai bine zis, si-a ales singur. E aproape identic cu Lala lui Tudor, doar ca a noastra e magar. De fapt, e magarita, sa fie totusi la genul corespunzator. Need I say more despre cat de incantat e iubirica de Lala lui? Mi se umple sufletul de bucurie cand il vad cat se entuziasmeaza pentru lucruri care pentru noi adultii sunt sau par a fi marunte...

Alo?

Am ras azi de ne-am prapadit, cand l-am vazut pe Stefan patruland prin bucatarie, cu o bricheta neagra la ureche urland de zor: alo, alo! Motivul? mobilul meu e negru si vanzandu-ma ca vorbesc la el si raspund cu alo, s-a gandit sa-si faca si el rost de unul, asa ca s-a oprit la bricheta. Oricum a fost mortala faza, ma simt asa de implinita cand il vad cate stie si cate spune. Si-a imbogatit vocabularul iar, acum spune bubu (bunul), ceai, cica (pietricica), mana, papu (ciorapul), alo, vai si pupi (pufi e catelul din sat). Saluta lumea cu ceau si trimite pusi ca asa l-am invatat. In plus, stie sa numere pana la 10, dar nu doar asa ca repeta dupa mine. Daca numar eu si ma opresc la patru, el zice cici. Daca eu zic noua, el zice zece! Este un copil tare dezghetat si receptiv, chiar i-am cumparat o bratarica rosie, sfintita si i-am pus-o pe mana. Nu sunt superstitioasa de felul meu, dar se tot mira femeile pe el cand mergem in parc si mai bine sa aiba asa ceva. Ma simteam ciudat cand il auzeau cate spune si cascau ochii mari: pai asa de multe spune la 1 an si 3 luni? dar cum? cand a inceput? Si tot felul de intrebari din astea...

Curiozitati

Azi am fost pe la piata si am cumparat prune, sunt preferatele mele! Imi plac sa fie tari si putin mai acrisoare. Bineinteles ca nu se poate sa mananci ceva in preajma lui Stefan si sa nu-i dai si lui ca e jale...Asa ca a trebuit sa-i dau si lui, dar nu mare ne-a fost mirarea cand l-am vazut ca mesteca de zor, fara sa se strambe macar putin. Atunci mi-am amintit ca, in timpul sarcinii, desi nu am avut pofte deloc, am mancat mult acru: muraturi, ciorbe, supa de salata verde etc. Si se pare ca si iubiricii ii place acru. Interesant, nu-i asa?