Da! Stiu ca am lipsit multa vreme de pe blog si nu am multe scuze pentru asta. Mi-am incarcat si eu bateriile pe cat am putut dupa cateva zile de vreme foarte urata si rece in care nu ai chef nici sa traiesti. In rest, aceeasi viata, langa Stefan cu care nu apuc sa ma plictisesc. Am avut parte de doua nopti de insomnii, mai precis totul a inceput duminica noaptea cand bebe al meu s-a trezit tot la interval de 2 ore. Am crezut ca sar pe fereastra, si abia atunci mi-am dat seama cat de norocoasa am fost ca Stefan doarme noptile. Luni dimineata eram cheauna de somn, atat eu cat si bebelache. Am avut iar o criza de colici si am promis ca nu o sa ma mai bucur ca am scapat de ele. Cred ca la majoratul lui Stefan o sa sarbatoresc si eu ca am terminat cu colicile...Marti noaptea iar s-a trezit des si azi-noapte in sfarsit a fost totul ca inainte. Adica somn odihnitor si cu o singura trezire, Doamne-ajuta! Noutatile ar fi ca Stefan rade de mama focului cand se vede in oglinda (bineinteles ca nu se recunoaste inca) dar de placut ii place. Cred ca ar si pleca daca ar putea ca nu mai are stare deloc, se intoarce mereu pe burta, isi ridica fundul in sus si face un fel de pod, numai el stie ce miscari executa - eu stau si ma minunez. Nu pot sa il las pe pat la noi si sa plec din camera ca mi-e teama ca ajunge pe jos! Asa ca stau ca politistul langa el, sau il pun in patut unde ii place tare mult, mai ales cand porneste mami caruselul muzical, atunci suntem cei mai fericiti. Mai avem putin si mergem la vaccinul de 4 luni, e incredibil cat de repede poate sa treaca timpul! Ma gandesc ca mai e putin si face 5 luni si ma apuca o nostalgie de nedescris caci sunt sigura ca o sa-mi fie dor de aceste momente de bebe! Stateam si meditam aseara inainte sa adorm ca am devenit o maestra a anticipatiei, adica stiu cam ce vrea bebele meu. Problema e cum ii oferi ce ii trebuie si aici am sa exemplific mai in detaliu putin. Nu stiu cum sunt alti copii insa Stefan al meu vrea mai mult ca orice sa-i dau atentie! Poate o sa para ciudat sau o sa ii minuneze pe unii treaba asta, insa un copil de 4 luni e foarte receptiv si necesita multa atentie. Stefan adora sa stau de vorba cu el, nu conteaza despre ce, pot sa-i povestesc si despre fractii sau rotirea Pamantului in jurul Soarelui, numai sa vorbesc! Sau daca nu vorbesc, sa cant - de fiecare data cand ii cant rade cu pofta. Nu stiu daca e din cauza ca, cant ca o balena sau din cauza ca ii place, asta vom afla mai tarziu. Pe langa atentie si stat la povesti al meu bebe mai vrea sa fie luat in brate si uneori cere mai mult sa stea in brate decat alteori. Ma conformez si cu asta ca oricum acum e momentul sa-l tin cand are cateva luni si cateva kilograme. Logic ca n-o sa-l tin in brate cand o sa implineasca 20 de ani, nu? Cam asta ar fi pana acum, de maine imi reiau atributiunea de a posta pe blog la zi ca si inainte!
