Updates

Aproape ca am uitat cum trebuie sa ma loghez pe blog, rusine sa-mi fie! Nu credeam ca pe masura ce Stefan creste eu o sa am tot mai putin timp pentru blog, internet etc. Chiar daca nu mai e addicted de bratele mele, trebuie sa-l supraveghez. Este ca o bomba cu ceas, cerceteaza toate colturile, trage jos sau dupa el tot ce prinde. Si asta e de-abia inceputul, insa nu ma enervez, il las sa exploreze tot, sa-si satisfaca curiozitatea, pentru ca sa aiba o dezvoltare cat mai armonioasa. A inceput sa arate cu degetul, stie tot mai multe lucruri pe zi ce trece. Ma tot intreb: oare azi cu ce ma mai surprinde? Inca nu merge singurel, ii este frica sa renunte la maini, dar nu-l grabesc, toate la timpul lor. I-am cumparat o tricicleta pe care o ghidez eu si tare mult ii place cand il duc asa la plimbare. E si mai usor decat cu caruciorul - acolo trebuia sa-l tin legat pe cand in tricicleta are mai multa libertate de miscare, vede mai bine in jurul lui. Zilele ne trec cam la fel: papam, dormim, mergem in parc, ne jucam. Asteptam sa vina tati in concediu, am zis ca mai bine stam 1 luna jumate acasa cu el si apoi sa mergem in Danemarca. Nu avea rost sa plecam acum si sa facem concediul acolo. O sa fie mai frumos aici cu bunicii, nasii, prietenii. O sa mergem la strand cu iubirica ca si asa ii place tare mult in apa. Yuppppiiiiiiiiiiii! Abia astept! :)

Schimbari

Daca pana acum Stefan radea la toata lumea, de ceva timp incoace incepe sa planga cand mergem undeva unde nu cunoaste lumea sau daca vine cineva in vizita. Imediat pune buza si incepe plansul, deja se manifesta si la el anxietatea fata de straini. Azi, a venit o prietena in vizita, si cand a intrat inauntru a inceput bebe meu la plans de zici ca era sfarsitul. Si, ceva ce nu a mai facut pana acum, s-a agatat de mine cersind cu lacrimile-n ochi sa-l iau in brate si sa-l "salvez". Eu ma bucur ca are si manifestarea asta de teama, e mai bine sa fie asa decat sa mearga la orice necunoscut in brate. Lumea e plina de oameni rai si de cele mai multe ori este bine sa fim precauti si sa suflam si-n iaurt, vorba aceea. Totusi, imi place ca teama asta nu tine mai mult de 10 minute, se acomodeaza repede in preajma persoanelor straine si nu devine irascibil ore intregi incat sa nu te mai poti intelege cu el. Inca asteptam sa faca primi pasi singurel, are teama sa-si dea drumul la mana, desi uneori ma impinge ca si cum ar spune ca vrea sa mearga singur, dar tot el se razgandeste repede. Oricum, nu-l grabesc, are timp de acum incolo sa umble si singurel. Din acel moment or sa vina si necazurile si grijile, toata lumea-mi spune asta. Si sunt constienta ca asa va fi, nici nu vreau sa ma gandesc pe unde-o sa-i treaca prin minte sa mearga!

Avem 1 anisor!

Implinit oficial, cu acte in regula! :P Petrecerea de ieri a fost pe masura, Stefan a primit multe cadouri, s-a distrat, a papat frisca de pe tort si a fost tuns. Ii sta super cheliuta, i-am pus motul la pastrare si i-am pus pe masa cateva lucruri, asa cum e traditia, sa vedem ce alege. Prima data a luat 2 pixuri, apoi cheile de la masina, un garou medical (poate o sa se faca medic) si in final cateva monede. A fost super, puiul nostru e mare deja si tot mai inteligent pe zi ce trece. Sa cresti mare si sanatos iubirica mea!