Durerea unei mame

Saptamana asta, incepand de luni Stefan a facut febra. Mi-am pastrat calmul caci stiu ca e normal ca un bebe sa aiba febra, uneori si cand ii ies dintii, si i-am dat panadol, nurofen pentru copii etc. Insa, cand miercuri seara, febra a ajuns la 39,5 nu am mai asteptat si l-am dus la spital unde i-au luat sange si l-au consultat la urgente. A venit medicul cu rezultatele analizelor si nu-mi placea deloc expresia de ingrijorare de pe fata lui. A cerut urgent o rezerva unde sa fim numai eu cu iubirica, fara altcineva in salon. Stiam deja ca nu e bine, ceva grav era cu puiul meu si abia reuseam sa-mi stapanesc lacrimile. Pe buletinul de analize scria ca leucocitele sunt foarte scazute si vedeam tot mai clar cum medicul incearca sa-si ascunda teama. Si cand un medic este ingrijorat lucrurile nu stau deloc bine. Ne-a dus in rezerva, i s-a luat sange iar, i-au pus branula, perfuzie...nici nu vreau sa-mi amintesc ce chin a fost pe copilul meu. As fi dat orice sa ma fi intepat pe mine de mii de ori numai sa nu-l chinuie pe el. Dar era necesar, trebuia sa inceapa tratamentul. Joi dimineata doctorita la care era internat ne-a dat verdictul: viroza respiratorie sau leucemie. Am crezut ca innebunesc, imi venea sa tip, sa plang, sa-mi musc mainile de durere. Auzul cuvantului leucemie m-a facut sa imbatranesc in cateva secunde 10 ani. Am inceput sa transpir si nu mai intelegeam nimic din ce ne explica doctorita. A trebuit sa ies afara, sa plang, sa respir (desi parca tot nu aveam aer). La venirea analizelor ne-a chemat iar si ne-a explicat ca in momentul in care leucocitele sunt asa mici, medicii se gandesc la 2 variante mari: infectie virala sau leucemie, dupa care posibilitatea existentei unui citomegalovirus sau alte minuni. Din fericire, toate testele aratau ca iubirica avea o infectie virala puternica din cauza careia globulele albe scazusera dramatic. Era o usurare pentru noi, mai bine asta decat o boala fatala si incurabila. Tratamentul i se administreaza de 2 ori pe zi prin branula, plus perfuzii pentru hidratare. De miercuri pana azi a fost un chin, Stefan nu manca, era foarte palid si moale si nu vroia decat la mine in brate. Cum vedea medic sau asistenta incepea sa planga isteric. Ieri, pana au venit rezultatele analizelor de sange am crezut ca o sa capiem, eram disperati. Rezultatul a fost unul imbucurator - de la 3000, leucocitele ajunsesera deja la 5200. Sefa de laborator ne-a spus ca deja la microscop se vad ale celule care incep sa apara, deci era exclus total o boala ca leucemia. Ni s-a spus ca viroza aceea puternica -a distrus din celule si l-a slabit mult, dar ca deja se regenereaza si pe luni la urmatoarea analiza va fi si mai bine. Deja bebe mananca, nu mai e palid si moale, a inceput sa tipe si sa ne palmuiasca iar noi ne bucuram de fiecare moment. Totul merge spre bine si nu mai vreau sa trec niciodata prin asemenea spaima. Acum, simt prin fiecare por al meu ce inseamna sa fiu mama...