Citeam pe undeva deunazi ca bebe e cel care isi alege parintii inca dinainte de a se naste - daca e adevarat, tin sa-i multumesc iubiricii mele ca m-a ales pe mine sa-i fiu mamica. Ma trec mii de fiori de fiecare data cand, in secret, sau cu voce tare spun acest cuvant: mama! Sunt mamica, si parca tot nu-mi vine sa cred, parca inca ma vad copila cu ochii mari si iscoditori care viseaza la universul infinit. Sunt privilegiata ca am adus pe lume un sufletel mic si inocent care depinde de mine 24 de ore din 24. Nu exista implinire mai mare, si in acelasi timp responsabilitate mai mare decat aceea de a fi mama. Sunt dependenta de Stefan la fel cum e si el dependent de mine, prioritatile mi s-au schimbat si lumea-mi graviteaza in jurul lui. Rad si plang odata cu el, nu ma satur sa-l privesc si-mi e ciuda ca de multe ori ma depasesc imperfectiunile pe care le are latura mea umana. Cateodata ma doboara oboseala, ma enerveaza plansul (cand reusesc sa-l alin greu) ca mai apoi sa ma supere faptul ca ma supar. Nu ma supar pe bebe, el e lumea mea, ma supar pe conjuncturi, pe soarta sau pe "horoscop". Am un copil perfect, cred ca as putea spune ca eu sunt cea imperfecta...Am multe defecte, si cu toate astea sunt recunoscatoare ca l-am primit pe Stefan, si-i multumesc la Doamne Doamne necontenit pentru el. Am o misiune grea - sa cresc si sa ghidez un pui de om, care intr-o buna zi va face parte din piramida acestei lumi, va deveni matur si intelept, sper eu. Si nu-mi ramane decat sa ma rog sa am intelepciune sa-i ghidez pasii, sa pot fi langa el si sa-l ajut sa se ridice de cate ori va fi nevoie. Sa stie si sa simta ca in mine are un aliat neconditionat si o iubire infinita. Am mai citit de asemenea ca, femeile care nasc natural sunt privilegiate, sunt mai unite cu copiii lor. O nastere naturala presupune implicare profunda din partea mamei, implicare fizica si emotionala, culminata de efort, suferinta si durere fizica. "A fi mamă înseamnă să-ţi iubeşti copilul aşa cum nimeni nu o poate face mai mult, iar iubirea înseamnă jertfă, renunţare la sine, dăruire... O femeie care naşte natural, si nu fuge de durerea nasterilor in mod nejustificat medical îşi merită numele de mamă. O mamă care a suferit pentru pruncul ei îl va iubi mai mult, îl va preţui mai mult şi va fi împacată cu gândul că a făcut tot ce a putut ca pruncului ei să-i fie cât mai bine. Aceasta pentru ca durerile nasterii sudeaza nespus de mult dragostea mamei fata de pruncul pe care l-a purtat in pantece. Insa o mamă uită durerile naşterii imediat ce-şi ţine pruncul în braţe şi se bucură că suferinţa ei nu a fost în zadar ci pentru a da viaţă unui om, şi nu orice fel de viaţă, ci viaţă veşnică, pentru că toţi suntem veşnici". Suferinţa provocată de durerile naşterii capătă sens când femeia se raportează la Dumnezeu şi-şi conştientizează păcatele sale. Suportarea durerilor naşterii aduce după sine binecuvântarea lui Dumnezeu şi ştergerea multor păcate. Această jertfă adusă de femei la naştere e similară cu jertfa adusă de Mântuitorul pe cruce, Care a suferit să dea viaţă veşnică lumii întregi. O mamă suferă să dea viaţă unui copil cu un suflet veşnic, care nu va muri niciodată. O femeie care naşte în mod natural alege să stea alături de pruncul ei încă de la primele clipe de viaţă în lume, chiar dacă această alegere presupune suferinţa. O mamă adevărată este mereu lângă pruncul ei, încercând împreună cu Dumnezeu să-i ofere tot ce-i mai bun pentru viaţa de aici şi de dincolo de moarte.
9 oct. 2010
O mamica privilegiata
Citeam pe undeva deunazi ca bebe e cel care isi alege parintii inca dinainte de a se naste - daca e adevarat, tin sa-i multumesc iubiricii mele ca m-a ales pe mine sa-i fiu mamica. Ma trec mii de fiori de fiecare data cand, in secret, sau cu voce tare spun acest cuvant: mama! Sunt mamica, si parca tot nu-mi vine sa cred, parca inca ma vad copila cu ochii mari si iscoditori care viseaza la universul infinit. Sunt privilegiata ca am adus pe lume un sufletel mic si inocent care depinde de mine 24 de ore din 24. Nu exista implinire mai mare, si in acelasi timp responsabilitate mai mare decat aceea de a fi mama. Sunt dependenta de Stefan la fel cum e si el dependent de mine, prioritatile mi s-au schimbat si lumea-mi graviteaza in jurul lui. Rad si plang odata cu el, nu ma satur sa-l privesc si-mi e ciuda ca de multe ori ma depasesc imperfectiunile pe care le are latura mea umana. Cateodata ma doboara oboseala, ma enerveaza plansul (cand reusesc sa-l alin greu) ca mai apoi sa ma supere faptul ca ma supar. Nu ma supar pe bebe, el e lumea mea, ma supar pe conjuncturi, pe soarta sau pe "horoscop". Am un copil perfect, cred ca as putea spune ca eu sunt cea imperfecta...Am multe defecte, si cu toate astea sunt recunoscatoare ca l-am primit pe Stefan, si-i multumesc la Doamne Doamne necontenit pentru el. Am o misiune grea - sa cresc si sa ghidez un pui de om, care intr-o buna zi va face parte din piramida acestei lumi, va deveni matur si intelept, sper eu. Si nu-mi ramane decat sa ma rog sa am intelepciune sa-i ghidez pasii, sa pot fi langa el si sa-l ajut sa se ridice de cate ori va fi nevoie. Sa stie si sa simta ca in mine are un aliat neconditionat si o iubire infinita. Am mai citit de asemenea ca, femeile care nasc natural sunt privilegiate, sunt mai unite cu copiii lor. O nastere naturala presupune implicare profunda din partea mamei, implicare fizica si emotionala, culminata de efort, suferinta si durere fizica. "A fi mamă înseamnă să-ţi iubeşti copilul aşa cum nimeni nu o poate face mai mult, iar iubirea înseamnă jertfă, renunţare la sine, dăruire... O femeie care naşte natural, si nu fuge de durerea nasterilor in mod nejustificat medical îşi merită numele de mamă. O mamă care a suferit pentru pruncul ei îl va iubi mai mult, îl va preţui mai mult şi va fi împacată cu gândul că a făcut tot ce a putut ca pruncului ei să-i fie cât mai bine. Aceasta pentru ca durerile nasterii sudeaza nespus de mult dragostea mamei fata de pruncul pe care l-a purtat in pantece. Insa o mamă uită durerile naşterii imediat ce-şi ţine pruncul în braţe şi se bucură că suferinţa ei nu a fost în zadar ci pentru a da viaţă unui om, şi nu orice fel de viaţă, ci viaţă veşnică, pentru că toţi suntem veşnici". Suferinţa provocată de durerile naşterii capătă sens când femeia se raportează la Dumnezeu şi-şi conştientizează păcatele sale. Suportarea durerilor naşterii aduce după sine binecuvântarea lui Dumnezeu şi ştergerea multor păcate. Această jertfă adusă de femei la naştere e similară cu jertfa adusă de Mântuitorul pe cruce, Care a suferit să dea viaţă veşnică lumii întregi. O mamă suferă să dea viaţă unui copil cu un suflet veşnic, care nu va muri niciodată. O femeie care naşte în mod natural alege să stea alături de pruncul ei încă de la primele clipe de viaţă în lume, chiar dacă această alegere presupune suferinţa. O mamă adevărată este mereu lângă pruncul ei, încercând împreună cu Dumnezeu să-i ofere tot ce-i mai bun pentru viaţa de aici şi de dincolo de moarte.
A historical love
Iubirica mea si-a revenit in sfarsit cu somnul de noapte! Dormim bine, avem si caldura...ce mai, ne simtim super! Deja incep sa percep mirosul sarbatorilor de iarna care in curand vor fi aici. Anul asta o sa fie cu atat mai special cu cat va fi si tati cu noi! Si nu doar atat dar vor fi primele sarbatori de iarna petrecute cu noul membru al familiei...ma apuca melancolia deja, asa ca va las sa ascultati melodia din video-ul pe care l-am atasat, melodie special dedicata iubiricii noastre. By the way, cantecul se numeste "A historical love", nu se putea un nume mai potrivit, nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)