16 aug. 2010

Back to basics



Dupa cum decretam intr-unul din post-urile de la inceput, scopul meu suprem este acela de a-l obisnui pe Stefan de mic cu cartile, invatatul, limbile straine etc. Cine se asteapta sa aiba un copil inteligent, caruia sa-i placa sa citeasca, fara sa se ocupe de el, este un caz pierdut. I mean, honestly, daca iti lasi kid-ul de mic in fata calculatorului sa se joace Counter Strike sau Solitaire, atunci sa nu te astepti sa-l citeasca pe Voltaire cand va fi mare. Ce fain rimeaza Solitaire cu Voltaire, nu? Si, tocmai pentru ca nu vreau ca Stefan sa ajunga un kid atipic, am inceput deja sa ma inarmez cu tot ce trebuie pentru a ma ocupa de educatia lui intr-un fel care sa ii si placa. Asa ca, sambata cand am facut cumparaturile, am strecurat in cosul de cumparaturi si un joc puzzle! Sa nu se inteleaga cumva ca am furat jocul, nu de alta dar nu vreau sa ma fac de ras! Va dati seama ca nu l-am furat...De ce am ales jocul de puzzle? Pentru ca e color, ceea ce ii atrage pe copii, pentru ca este cu personajele din desenele Disney, deci e simpatic si pentru ca impusti 2 iepuri dintr-o lovitura: copilul se si joaca iar in acelasi timp isi pune si gandirea la bataie ca sa aseze piesele corect. Mentionez ca pe acest joc scrie ca este recomandat de la 3 ani, nu ca si elicopterul cumparat de sotul meu (de la 14 ani in sus, remember???) Ce-mi place la acest joc este faptul ca are 10 tablouri diferite pe care le poti construi, nu ca si puzzle-urile din care poti face un singur tablou. Acelea sunt plictisitoare fiindca termini tabloul repede si apoi nu mai ai chef sa-l refaci de sute de ori. Exceptand puzzle-urile cu cate 1000,2000, respectiv 6000 de piese, la care nu ai timp sa te plictisesti! Oare in cat timp faci un astfel de puzzle? Are Stefan unul cu 1000 de piese deja, dar acela ramane sigilat pana peste cativa ani buni. Nu de alta, dar nu vreau sa traumatizez copilul asa devreme. Ca puzzle-ul Disney l-am desigilat deja! Nu m-am putut abtine sa nu-mi vâr nasul in cutie si in punga. Am si facut 2 din tablourile de pe cutie si tin sa va spun ca jocul e chiar misto. Mai am de cumparat niste carti cu povesti si animale si cateva atlase interesante pe care le-am vazut in magazin! Daca de mic te ocupi de copil, ii citesti, te joci cu el jocuri care sunt educative si interesante, ai toate sansele, cred eu sa-l feresti de lumea calculatoarelor si a internetului, care nu face altceva decat sa-i plafoneze pe copii. Asa ca pana va fi Stefan prin clasa a 8-a am de gand sa ma ocup serios de formarea lui. Sunt sigura ca odata ajuns la maturitate imi va multumi ca am facut puzzle-uri impreuna, am citit povesti si am invatat despre animale si planete cu ajutorul atlaselor. Atasez acum unul din tablourile pe care le-am facut din jocul de puzzle! Merita un asemenea joc, trust me!