Tv-ul, un rau necesar

Intr-o seara cand ii dadeam la Stefan sa manance, era cam marait, ceva il supara si nu prea avea chef sa deschida gura la papa. Se si foia de mama focului si nestiind ce sa fac, am pornit televizorul si i-am spus: - hai sa-ti pun niste muzica! Atata a trebuit, de atunci, in fiecare seara cand mananca imi arata televizorul si face iiiii. Asa ca, seara, mancam cu muzica...In rest nu are treaba, dar seara e musai sa-i dau drumul la muzica. De acum inainte trebe sa fiu mai precauta, iubirica a devenit un mic speculant!

O noua achizitie

Nu stiu de ce am asteptat atata pana sa-i cumpar la Stefan scaun de masa. Aveam impresia ca o sa-l tin de ornament, ca nu va sta in el si nu-l voi folosi. Dar deja devenea tot mai dificil sa-i dau sa manance in scoica pentru ca e la varsta la care totul ii distrage atentia si vrea sa mearga, nu sa stea intr-un loc. Asa ca, ora de masa, era un chin pentru mine! Am cumparat scaunelul cand ne-am intors acasa si am ales sa fie culoarea galben cu portocaliu. M-am saturat tot de albastru si vreau sa daram traditia lucrurilor albastre la baieti. Scaunul e comod, bebe sta in el, chiar ii place. Si mie mi-a usurat munca de 1000 de ori, asa ca ma bucur ca s-au inventat si aceste dispozitive!

Alte schimbari

Desi nu avem o luna de cand am fost in Danemarca, Stefan s-a schimbat enorm! Umbla singurel pe distante tot mai mari, chiar m-a lasat cu gura cascata aseara in parc, cand, a mers de la banca pe care stateam pana la banca vecina fara ajutor. Si la vorbit am evoluat: pucii (papucii), apu (ciorapul), bobo (bebe) si multe altele. Arata tot mai des cu mana sau cu degetul spre ceva care ii atrage atentia, si daca nu-l bag in seama tipa sa ma uit inspre ce arata el. Poiting-ul (aratatul cu degetul) este foarte important la copilul mic. E unul dintre semnele ca acesta se dezvolta corespunzator. De cateva zile, iubirica a inceput sa danseze cand aude muzica. Se propteste in picioare si incepe sa dea din fund, e asa de comic! Nu stiu cum de s-a apucat sa faca asta, noi nu i-am aratat. Atata ca dansam mult cu el in brate cand avea 9-11 luni. Dar nu m-as fi gandit ca retine si aplica mai tarziu treaba asta. Oricum ne place tare mult cand danseaza, si am planuita o filmare cu el in actiune cat de curand!

We're back!

Back from Dk, and back to posting on the blog. Impresii? Dupa aproape 3 saptamani in Danemarca, pot spune ca a fost super, zilele au trecut relativ repede, vremea a fost minunata si ne-am permis sa mergem la mare cu ocazia asta. A fost prima data cand l-am dus pe Stefan la mare si ne-am bucurat din doua motive: primul e ca ii place enorm apa iar al doilea e ca briza marii e foarte benefica pentru toti, in special pentru copii. Despartirea de tati a fost grea, dar ne consoleaza gandul ca mai avem o luna si vine acasa. Dupa aceea vom merge toti acolo, mai ales ca Stefan e tare atasat de tata. Toata ziua il pomeneste, ieri l-a vazut pe web si a ranjit, l-a aratat cu degetul si a zis "tata". De cand ne-am intors am incercat sa-i reiau la iubirica "rutina" pe care o aveam inainte de a pleca: mergem de 2x/zi in parc, ne jucam cu jucariile, am fost in sat 2 zile si ne-am simtit super: s-a balacit in piscina cu verisorul lui, s-a jucat cu catelul, pisica si alte "creaturi" care erau pe-acolo. A fost foarte bine, si ma bucur ca avem posibilitatea sa il ducem peste tot, sa interactioneze cu ceilalti si sa petreaca clipe frumoase.