Periuta de dinti, must have-ul bebelusilor

Am fost la cumparaturi si i-am achizitionat iubiricii prima periuta de dinti si pasta pentru bebelusi. Periuta are un fel de siguranta care nu-i da voie sa alunece pe gat in jos, evitandu-se astfel greata si voma. Eu am avut perie din aia normala, acum suntem moderni si avem alte bazaconii, ma tot intreb cate mai pot inventa oamenii astia? Anyways, iubirica are 8 dinti, care trebuiesc ingrijiti de pe-acum, asa ca diseara trecem la spalat, desi marturisesc ca parca as lasa pe altcineva sa faca treaba asta in locul meu, fiindca prevad un scandal de mari proportii, urmat de un plans emotionant. Dar nu avem de ales, trebuie sa se obsinuiasca de mic cu deprinderi sanatoase si cu o buna igiena pentru ca astea conteaza enorm. Daca le inveti de mic, asa le duci toata viata, zic eu. Right? Un alt aspect la care trebuie sa incepem sa lucram este statul pe olita. Nu am incercat pana acum ca a fost enterocolita asta care ne-a pus la pamant, dar de maine ne punem serios pe treaba. Nasa ne-a daruit o minunata olita, asa ca e musai s-o inauguram. As prefera s-o inaugureze Stefan, nu eu...Ma intreb cum o sa reusesc sa invat un baiat sa faca la olita? Asta ar tine de taica-sau mai mult, nu? Dar cum el nu e aici, o sa incerc eu. Daca nu reusesc, pe cand mergem in Danemarca o sa il invete Bogdan. Ca ar fi cazul sa renuntam incet si la pampersi. Macar in timpul zilei...

3rd time in a row

Si daca tot am inceput cu cifra 3, sa va povestesc alte patanii: e a 3-a oara cand Stefan isi sparge gura. Prima data a facut isprava cu ajutorul telecomenzii cu care si-a plesnit una peste buza de jos. Instantaneu a curs sangele si mie mi s-a facut rau, desi sunt tare de caracter, dar se pare ca atunci cand e vorba de copilul meu ma ia valul. A 2-a oara a cazut cu gura pe o jucarie din plastic si atunci si-a spart buza de jos, din nou, de data asta iesind totul cu mare planset si suspin. Vreo jumate de ora a urlat inconsolabil si deja-mi venea sa sun salvarea, gandindu-ma ca imi ramane copilul cu sechele de la atata plans. Ieri, l-am pus pe jos, si a luat-o la goana in 4 labe de zici ca navalisera turcii in casa, si bineinteles, a cazut si si-a spart buza de jos din nou! Can you believe it? Ma gandesc, in sinea mea, cate ma mai asteapta oare?

Orice minune tine 3 zile???

Sunt 3 seri de cand iubirica doarme singur. Iar am o exprimare de cismea...nu ma refer ca doarme singur la el in patut, ci adoarme fara sa-l plimb, sa-i cant despre elefantii care se leagana pe panze de paianjeni si fara sa-i povestesc despre efectele devastatoare ale cutremurului din Japonia. Nu stiu cum s-a intamplat exact minunea (care marturisesc ca sper sa tina mai mult de 3 zile) pur si simplu l-am pus pe pat si l-am lasat sa se joace. S-a tot urcat pe perna, s-a dat jos, s-a intins si in final, cand m-am uitat la el, dormea deja. Nu am scris pe blog pana acum fiindca, credeam ca e doar o intamplare, dar aseara a fost deja a 3-a oara cand a adormit singur. Si sper ca in seara asta sa faca la fel. Este minunat feeling-ul, am senzatia ca e mai independent, mai mare. Oricum mai avem 1 luna si facem un anisor!!! Iar imi vine sa plang...(brrrrrrrrrrr) ce trece timpul asta!