16 sept. 2010

Bebe si scutecele


O mare dilema existentiala a mea, ca si mamica au fost scutecele bebelului, sau mai bine zis marca scutecelor. Nu sunt pe principiul ala arhi-cunoscut: "dai un ban dar stai in fata", deoarece nu o data am patit sa cumpar ceva care nu era de marca si sa fie cu mult mai bun decat un produs de renume. De exemplu, cand am fost cu tati in cautarea unui umidificator de camera pentru puiul nostru, ne-am dus intr-un magazin Chicco cu gandul sa luam de acolo ca trebuie sa fie bune. Am ales un umidificator de camera foarte frumos care cica avea si lumina de veghe. La noi in casa iarna e foarte cald, si aerul se usca tare. E rau si pentru noi, daramite pentru Stefan, asa ca am cumparat acel umidificator mai ales ca avea si lumina de veghe. Sau cel putin asa credeam noi...Cand l-am pornit nici poveste de lumina de veghe. Crezand ca o fi avand umidificatorul vreun defect, l-am dus inapoi si am primit altul. Ajunsi acasa cu el, aceeasi poveste. Sotul s-a enervat, l-a dus inapoi si a cerut returnarea banilor. Concluzia? Era specificat pe cutie ca modelul acela avea lumina de veghe, dar de fapt nu avea. Si am luat un alt umidificator, nu asa de renume, cu mai multe functii si mult mai ieftin. Si uite-asa deraiez eu de la subiect ca si locomotiva pe sine. Sa revenim la scutece! Nu mi-am propus o anumita marca si am incercat mai multe ca am zis sa vad care sunt mai bune pentru Stefan. Printe marcile incercate a fost si pampers, la care am si ramas si o sa va spun de ce. Nu din cauza ca alte scutece nu ar fi fost bune, dar pampers-ul e superior din cauza ca oricat ar fi de plin nu lasa umezeala pe piele. Va dati seama ce ar insemna sa stai 24 din 24 cu un scutec care sa mai fie si umed? Mai ales ca acum vine si iarna, implicit frigul...Deci am ales pampers ca si scutec castigator!

D-ale lui bebe


Azi am ras mult mult de tot. Nu de una singura ci cu Stefan care are chef tot mai mult de joaca. Daca nu ma conformez, se lasa cu plans din ala cu lacrimi mari si cu scandal, asa ca nu am de ales decat sa ma supun doleantelor lui bebelache. Imi face placere sa ma joc cu el, sunt cele mai frumoase momente, dar parca nu prea stiu cum trebuie sa te joci cu un bebe de 4 luni jumate. Il gadil, ceea ce ii place enorm, il duc la oglinda unde rade de numa cand isi vede reflexia, sau uneori povesteste cu el insusi in timp ce se admira. Ne bagam piciorusul in gura ca e delicios si deja nu ne mai saturam cu pumnul si dormim tare bine si in timpul zilei. Pot spune ca deja avem un orar pe care-l respectam, cu mici exceptii. Doar daca il mai supara burtica iesim din program, daca nu, totul decurge pefect. Dimineata dormim pana pe la 7-8, apoi papam, ne schimbam si la 10 plecam afara in marsupiu unde suntem cei mai fericiti ca vedem totul in jurul nostru. De fapt, nu apucam sa vedem prea multe, ca ne fura somnul relativ repede. Ne place sa tipam tare in timp ce mami sta la ghiseu sa plateasca curentul, si suntem nedumeriti de ce roseste mami in timp ce lumea se uita la noi si zambeste. Suntem cuminti in majoritatea timpului, exceptand momentele cand mami ne scoate de la baie, ne sterge si ne imbraca. Avem ceva cu imbracatul ala ca tare rau mai plangem cand ajungem la el. Dar in ansamblu totul e frumos si merita fiecare clipa langa iubirica mea care reuseste sa ma faca sa uit de orice necazuri sau suparari. Abia astept sa mai creasca putin, sunt sigura ca ne vom intelege si mai bine. Pana atunci ne bucuram de fiecare zi, de fiecare moment pe care-l pastram in suflet cu mult drag.