Alo?

Am ras azi de ne-am prapadit, cand l-am vazut pe Stefan patruland prin bucatarie, cu o bricheta neagra la ureche urland de zor: alo, alo! Motivul? mobilul meu e negru si vanzandu-ma ca vorbesc la el si raspund cu alo, s-a gandit sa-si faca si el rost de unul, asa ca s-a oprit la bricheta. Oricum a fost mortala faza, ma simt asa de implinita cand il vad cate stie si cate spune. Si-a imbogatit vocabularul iar, acum spune bubu (bunul), ceai, cica (pietricica), mana, papu (ciorapul), alo, vai si pupi (pufi e catelul din sat). Saluta lumea cu ceau si trimite pusi ca asa l-am invatat. In plus, stie sa numere pana la 10, dar nu doar asa ca repeta dupa mine. Daca numar eu si ma opresc la patru, el zice cici. Daca eu zic noua, el zice zece! Este un copil tare dezghetat si receptiv, chiar i-am cumparat o bratarica rosie, sfintita si i-am pus-o pe mana. Nu sunt superstitioasa de felul meu, dar se tot mira femeile pe el cand mergem in parc si mai bine sa aiba asa ceva. Ma simteam ciudat cand il auzeau cate spune si cascau ochii mari: pai asa de multe spune la 1 an si 3 luni? dar cum? cand a inceput? Si tot felul de intrebari din astea...

Curiozitati

Azi am fost pe la piata si am cumparat prune, sunt preferatele mele! Imi plac sa fie tari si putin mai acrisoare. Bineinteles ca nu se poate sa mananci ceva in preajma lui Stefan si sa nu-i dai si lui ca e jale...Asa ca a trebuit sa-i dau si lui, dar nu mare ne-a fost mirarea cand l-am vazut ca mesteca de zor, fara sa se strambe macar putin. Atunci mi-am amintit ca, in timpul sarcinii, desi nu am avut pofte deloc, am mancat mult acru: muraturi, ciorbe, supa de salata verde etc. Si se pare ca si iubiricii ii place acru. Interesant, nu-i asa?