Se pare ca pana la urma nu am fost paranoica atunci cand am ales sa-l botez pe Stefan doar prin ungere. Deja au aratat la stiri al doilea caz de botez prin scufundare la care copilul a murit! Cica ar fi vina preotului ca nu i-ar fi astupat caile respiratorii cum trebuie. Desi medicii au tras un semnal de alarma parintilor, sa lase traditia la o parte, deoarece se poate intampla o asemenea fatalitate si din cauza ca bebe poate face soc in momentul in care este introdus brusc in apa. Cand l-am dus pe Stefan la biserica si a venit omul care se ocupa cu botezurile si ne-a intrebat cum il botezam, s-a uitat lung si mirat la mine cand i-am spus ferm ca nu vrem prin scufundare. Daca mai comenta ceva eram in stare sa-l scufund eu de tot in cristelnita aia. Pentru ca uite ca se pare ca intuitia de mama nu da gres niciodata. Nu zic acum ca daca il botezam asa, ar fi patit copilul ceva, dar decat sa risc mai bine ma lipsesc de cristelnita. Si Doamne Doamne tot ne iubeste chiar daca ne-am botezat doar prin ungere. Nu vreau sa par atee, dar mi se pare un risc prea mare de asumat. Cum s-or fi simtind acum parintii acelui copil care in loc sa-si duca puiul acasa, botezat, vor trebui sa cumpere un sicriu??? Nici nu vreau sa ma gandesc, dar cert e ca am procedat bine atunci cand am spus ca imi voi crestina copilul putin altfel...
