Schimbari

Daca pana acum Stefan radea la toata lumea, de ceva timp incoace incepe sa planga cand mergem undeva unde nu cunoaste lumea sau daca vine cineva in vizita. Imediat pune buza si incepe plansul, deja se manifesta si la el anxietatea fata de straini. Azi, a venit o prietena in vizita, si cand a intrat inauntru a inceput bebe meu la plans de zici ca era sfarsitul. Si, ceva ce nu a mai facut pana acum, s-a agatat de mine cersind cu lacrimile-n ochi sa-l iau in brate si sa-l "salvez". Eu ma bucur ca are si manifestarea asta de teama, e mai bine sa fie asa decat sa mearga la orice necunoscut in brate. Lumea e plina de oameni rai si de cele mai multe ori este bine sa fim precauti si sa suflam si-n iaurt, vorba aceea. Totusi, imi place ca teama asta nu tine mai mult de 10 minute, se acomodeaza repede in preajma persoanelor straine si nu devine irascibil ore intregi incat sa nu te mai poti intelege cu el. Inca asteptam sa faca primi pasi singurel, are teama sa-si dea drumul la mana, desi uneori ma impinge ca si cum ar spune ca vrea sa mearga singur, dar tot el se razgandeste repede. Oricum, nu-l grabesc, are timp de acum incolo sa umble si singurel. Din acel moment or sa vina si necazurile si grijile, toata lumea-mi spune asta. Si sunt constienta ca asa va fi, nici nu vreau sa ma gandesc pe unde-o sa-i treaca prin minte sa mearga!