Alegerea jucariilor potrivite pentru copil

Dupa cum relatam intr-unul din post-uri, am incercat sa ii alegem iubiricii jucarii care sa stimuleze gandirea, logica, jucarii care sa fie versatile, interactive si in acelasi timp distractive. Iubirica are deja o colectie considerabila de puzzle (foarte frumoase si deosebite) si 8 seturi lego (absolut divine) plus masinute teleghidate si faimosul elicopter pe care i-l vom da cand va implini 14 ani!!! Jeez...pana atunci o sa ne distram cu lego duplo pentru inceput. Ramane sa fac poze colectiei de jucarii pe care le are bebelache, dupa care le voi atasa pe blog, ca de fiecare data. Mai jos va atasez un articol care scoate in relief importanta alegerii jucariilor potrivite pentru copil. Se pare ca noi am ales bine! :D

LEGO a ajuns sa fie astazi mai mult decat un joc, a devenit un concept educational, care face obiectul studiilor de cercetare comportamentala si de tehnici de invatare. Cu ajutorul seturilor LEGO se predau, in scoli si gadinite, materii diverse, de la geografie la educatie civica. Manualele de pedagogie din toata lumea includ tehnici de predare, folosind celebrul joc de constructie. Am ales cateva dintre aceste idei, pentru ca sunt perfect aplicabile si acasa, in orele pe care le dedicati jocului impreuna cu copiii dumneavoastra:

1. Reproducerea, din piese LEGO, a mediului familiar copilului – casa, parculetul de joaca, strazile din jurul casei, gradinitei, scolii, copacii, cladirile mai importante – dezvolta capacitatile cognitive si de orientare in spatiu, spiritul de observatie si simtul proportiilor
2. “Umanizarea” peisajului construit cu figurinele din set permite o intelegere mai profunda a mediului civic, integreaza personalitatea copilului in spatiul comunitar, il ajuta sa inteleaga rolul pozitiv al politistului, al pompierului, al medicului si, astfel, sa se simta ocrotit, dar si responsabil, la randul lui, in timp ce se transpune in fiecare dintre aceste roluri.
3. Prin implicarea activa in jocul de constructie, mai ales daca participa mai multi copii, este stimulata dezvoltarea personala, socio-emotionala, prin activitatile de explorare, chestionare, gandire, comunicare. Asa se creaza abilitatile de lucru in echipa, de intelegere a diferentelor intre oameni, se realizeaza platforma psihologica de relationare cu ceilalti, construita pe respect solicitat si oferit.
4. Construirea unui proiect LEGO impreuna cu un adult stimuleaza in plus dezvoltarea limbajului, creativitatii, spiritului de organizare, manualitatii. Jocul imaginatiei, explorarea fomelor in trei dimensiuni, evaluarea proportiilor, verbalizarea pentru explicarea propriilor indoieli, nelamuriri, decizii, sunt de fapt element ele vizate de orice proces educational. Iar placerea jocului de constructie cu LEGO amplifica si grabesc efectele acestui proces.

Cum a aparut Lego

Acest post este dedicat unora dintre cele mai iubite jucarii de catre mine, caramizile lego, caramizi din care iubirica are deja o impresionanta colectie, aduse de la tara de origine, Danemarca. Multumim tati! :) Abia asteptam sa ne jucam cu ele... :D
Povestea LEGO a inceput modest in atelierul lui Ole Kirk Christiansen, un tamplar sarac din Billund, Danemarca. Acesta incepuse din 1932 sa produca mici jucarii din lemn, si chiar daca acestea erau destul de cautate, succesul parea inca foarte indepartat. Cu ajutorul fiului sau, Godtfred Kirk, care a inceput sa lucreze in atelier de la varsta de 12 ani, a realizat mai multe seturi de jucarii, iar in 1934 a gasit si un nume pentru firma sa, LEGO, din danezul "leg godt", tradus aproximativ "joaca-te bine". Coincindenta a facut ca in latina Lego sa insemne "eu studiez" sau "eu construiesc". Viitoarea companie avea pe atunci doar sapte angajati, chiar daca Ole Kirk gasise un motto ambitios "Doar cel mai bun este suficient de bun". In 1942 intreaga fabrica Lego a fost distrusa intr-un incendiu, care ar fi trebuit sa fie si finalul pentru ambitiile lui Ole Kirk. Acesta nu s-a descurajat si a continuat productia de jucarii din lemn, ajungand sa aiba in scurt timp 40 de angajati.
In 1947, Ole Kirk si fiul sau, cautand o idee revolutionara, au descoperit cuburile din plastic produse de compania Kiddicraft. Create in Marea Britanie de Hilarty Harry Fisher Price, seturile se bucurau de destul de mult succes printre copii. Cei de la Lego au sesizat potentialul ideii si in acelasi an Lego era prima comapnie daneza care achizitiona o masina pentru producerea prin injectie a formelor de plastic. Din 1949 Lego a inceput sa produca serii de caramizi din plastic, care se puteau imbina pentru a construi diverse forme. Fabricate din acetat de celuloza, respectau traditia cuburilor din lemn, dar de aceasta data se putea monta in structuri mai solide, pastrand forma rectangulara. Piesele puteau fi unite, suficient de bine pentru a fi stabile, dar si suficient de usor pentru a fi demontate. Aceste prime seturi au fost vandute exclusiv in Danemarca si reprezinta inceputurile industriei Lego de astazi, dar isi pierdeau usor culoarea si nu erau destul de stabile. Ideea de a folosi plasticul in productia de jucarii nu a fost prea bine primita de public si magazine, multe din comenzi fiind returnate, iar vanzarile au fost foarte slabe cel putin la inceput. Se credea ca niste jucarii din plastic nu vor putea niciodata inlocui clasicele jucarii din lemn. In 1954 Godtfred a devenit director adjunct al Grupului Lego, care a inteles ca este nevoid de schimbari majore. El a avut ideea seturilor tematice, a adus noi schimbari in fabricatie - piesele au devenit mai stabile, mai versatile, se puteau face noi combinatii - iar forma actuala a pieselor a fost introdusa pe piata din 1958. Numele :"Caramizi LEGO", iar numele companiei a fost inregistrata ca marca. Exporturile incepusera din 1955 in Suedia, intre care si "LEGO System of Play", compus din 28 de seturi si, in premiera, opt vehicule. Prima sucursala de vanzari a fost deschisa in 1956 in Germania, iar un an mai tarziu Godtfred Kirk Christiansen devenea presedintele companiei. Era si momentul schimbarii. Chiar daca in acelasi an Godtfred isi pierduse tatal, fondatorul unei firme modeste care se anunta ca un viitor imperiu al jucariilor, a preferat sa continue. In 1959 se infiinteaza departamentul LEGO Futura, pe atunci avand doar cinci angajati, care realizau proiectele pentru seturile care urmau sa fie produse si lansate. Chiar daca si in prezent compania pastreaza cel mai desavarsit secret asupra acestui departament, se pare ca realizarea unui set poate dura chiar cativa ani, lucrandu-se la mai multe in paralele. Necazurile nu au ocolit insa compania, chiar daca ritmul de crestere se accelerase. In 1960 depozitul in care se gaseau toate jucariile din lemn marca Lego, multe adevarate piese de colectie, a ars din temelii (al doilea incendiu de proportii in doar 18 ani). A fost si momentul in care s-a renuntat definitiv la productia jucariilor din lemn, fiind realizate doar jucarii din plastic. In acel moment 450 de oameni lucrau in compania LEGO. Doar un an mai tarziu LEGO lanseaza in seturi rotile, o adevarata revolutie, existand deja 50 de seturi si 15 vehicule. In afara seturilor erau vandute si pachete cu piese diverse, disparate, pentru a completa sau dezvolta jucariile existente. Piesele mici erau usor de pierdut, asa ca nu au lipsit clientii. In Canada au inceput sa fie vandute seturi LEGO de catre Samsonite, intelegere care va ramane in vigoare pana in 1988. Datorita dezvoltarii companiei in 1962 a fost construit un mic aeroport particular in Billund si a fost cumparat primul avion, pentru a facilita exporturile si transportul. Era momentul nasterii LEGO Airways. Cum acetatul de celuloza se dovedise un material prea putin rezistent, din 1963 conducerea LEGO decide folosirea plasticului ABS, un material special, foarte rezistent, care era deja folosit in industria auto si chiar in industria de constructii. Un plastic foarte dur, ABS era non-toxic, rezistent la caldura si majoritatea acizilor organici sau anorganici si grasimi. Din 1964 seturile lansate sunt insotite si de un pliant cu instructiuni pentru constructie, iar unele seturi mai pretentioase sunt in prealabil testate. Seturile LEGO de trenulete sunt lansate in 1966, avand un motor de 4,5 volti, sine de tren, vagoane, casute si multe alte accesorii. Deja oferta ajunsese la 57 de seturi si 25 vehicule, iar pana in 1967 se vor vinde peste 18 milioane de seturi LEGO in intreaga lume. Pentru a cuceri si piata reprezentata de copiii mai mici, pentru care piesele adesea minuscule puteau fi periculoase, se proiecteaza seria DUPLO, cu piese de opt ori mai mari decat piesele LEGO originale. DUPLO va intra pe piata doi ani mai tarziu. Pe 7 iunie 1968 s-a deschis in Billund Parcul LEGOLAND, iar in primul an peste 625.000 de oameni l-au vizitat. Principala problema a seturilor LEGO si mai ales a vehiculelor era pretul destul de ridicat, asa ca din 1970 sunt lansate pe piata mici vehicule, la preturi reduse : camioane, masini de politie, de pompieri, etc. Succesul este imediat. Din anul urmator sunt produse si jucarii LEGO pentru fetite - case de papusi cu mobilier si accesorii - care s-au bucurat de mai putin succes. Din 1972 este schimbata sigla firmei, fiind adoptata cea folosita si astazi. Figurinele de mari dimensiuni sunt pentru prima data lansate in 1974, dar nu vor avea niciodata celebritatea mini-figurinelor. Setul cu numarul 200 (LEGO Family) a fost cel mai bine vandut set din istoria companiei, incluzand mini-figurine - mama, tatal, fiica, fiul si bunica - fiind foarte apreciat atat de baieti cat si de fetite. In seturi incep sa fie folosite, pornind de aici, mini-figurine fara chipurile desenate ale modelelor de astazi si fara ca membrele sa poata fi miscate. Vor fi introduse in seturi pana in 1978. Primul set dedicat celor care doreau modele mai complicate, mai tehnice, este lansat in 1975, sub denumirea de "Expert Series" (Technix in Europa). Erau modele mult mai complexe, inclusiv cu motorase, si se puteau construi masini, vapoare, avioane, dar erau destinate copiilor mai mari. Acest gen de seturi vor fi cautate de acestia, dar vor ramane mereu doar un segment al vanzarilor. In paralel se lanseaza noile seturi DUPLO cu elemente noi - usi, ferestre - si figurine fara membre. Din 1975 Kjeld Kirk Kristiansen incepe sa lucreze ca manager al LEGO. Noua revolutie, care va schimba radical lumea LEGO, are loc in 1978, cand in locul figurinelor destul de anoste sunt lansate mini-figurinele. Cu membre mobile si chipuri pictate in fabrica, acestea aveau diferite roluri - politisti, medici, eroi - fiind inclusi in seturile tematice. Dimensiunile reduse faceau ca un cumparator sa poate construi orase intregi pe un spatiu redus. Figurile personajelor, in general zambind, vor fi standard pret de multi ani, pana la schimbarea in expresii mai complexe. Nebunia cuceririi Spatiului nu putea sa ii lase indiferenti pe cei de la LEGO, care in 1979 lanseaza si primul set LEGO Spatiu, un succes enorm in intreaga lume. In paralel apare si FABULAND, destinat copiilor mai mici, cu personaje cu capete de animale si cladiri mai mari, care a iesit din productie un deceniu mai tarziu. O incercare de a atrage fetitele cu seturile SCALA - bijuterii care puteau fi construite din piese LEGO - este un esec. Pentru prescolari si scolari se lanseaza in 1982 seturile DUPLO Mozaic si Technic I, iar pe 13 august compania sarbatorea 50 de ani de la infiintare, eveniment marcat si de publicarea unui volum cu istoria firmei. Se deschide si o fabrica LEGO in Jutland special pentru rotile vehiculelor. Pentru bebelusi se lanseaza seturile DUPLO Baby, cu jucarii mari si figurine cu membre mobile. Dupa succesul inregistrat de seturile tematice inspirate de cucerirea spatiului, LEGO a lansat in acelasi an si seturile medievale, cu castele, cavaleri, cai, haiduci si arme de epoca (intre care si Robin Hood). Din aprilie 1985 a fost anuntat si Premiul LEGO, in valoare de 750.000 coroane daneze (aproximativ 110.000 dolari), care urma sa fie decernat anual celor care faceau eforturi deosebite pentru copii. Valoarea premiului va creste in 1989 la 150.000 dolari. Compania se extinde, deschizand o sucursala - LEGO Korea Co., Ltd in Coreea si avand peste 5000 de angajati. In anul urmator se lanseaza seturi de roboti, din seria Technics, care puteau fi controlati cu o telecomanda, iar LEGO Publishing, o divizie a LEGO Futura, publica in Europa noua carti si 19 filme de scurt metraj pentru copii. In 1987 sunt puse in vanzare galetuse continand piese LEGO si DUPLO, o idee care a prins foarte bine. Povestea continua si in 1989 sunt lansate 11 seturi noi din seria Pirates, cu insule, cetati, comori, barci si corabii, un univers care a fascinat si a crescut aproape imediat vanzarile companiei in intreaga lume. Pana la inceputul anilor '90 LEGo era deja in primele zece companii producatoare de jucarii din intreaga lume. Compania ajunge si in Cartea Recordurilor in 1992, dupa ce este construit un tren LEGo in lungime de 545 de metri si un castel LEGO, de 4.45 metri pe 5.22 metri. Creatorul uriasului imperiu LEGO, Godtfred Kirk Christiansen, a murit pe 13 iulie 1995, dar lasa in urma sa o legenda si o marca celebra, care juca un rol major pe piata mondiala a jucariilor. La cateva luni dupa trecerea sa in nefiinta compania va lansa si ultimul proiect supervizat de acesta, seria Wild West, in care principala caracteristica inedita era ca pentru prima oara minifigurinele aveau si nasuri. Ulterior compania se va implica si in productia de jocuri video si soft educational, va contribui cu sume importante la actiuni caritabile in folosul copiilor din intreaga lume si va continua sa lanseze seturi tematice, precum si reeditari ale vechilor succese. In prezent piesele LEGO sunt produse in fabrici din intreaga lume : Danemarca, Elvetia, SUA, Coreea de Sud, Cehia. Productia anuala este, potrivit estimarilor, de 20 miliarde de piese, in medie 600 de piese pe secunda. Pentru a veni in intampinarea gusturilor mereu schimbatoare ale clientilor, LEGO a lansat noi seturi tematice, inspirate din filme, carti si benzi desenate, precum Batman, Harry Potter, Spiderman, etc. Fenomentul LEGO a insemnat si pasiunea fanilor de a recrea scene celebre - istorice, biblice etc - cu ajutorul pieselor sau, mai ales in ultimul timp, sa realizeze scurte filmulete in care pisele sunt folosite pentru decoruri, iar figurinele pentru personaje. Acestea poarta numele de "filme LEGO", "Filme Caramida" sau "Cinema LEGO". LEGO a incercat in trecut sa vina in intampinarea acestor artisti prin lansarea unor seturi numite "LEGO Studios" (acum productia a incetat) in care pasionatii gaseau o camera-web, soft pentru a inregistra filmul pe un computer, figurine. Din cauza slabei calitati a camerei ideea nu a avut succes. Au fost recreate muzee, orase, cladiri celebre, opere de arta, de la capodoperele marilor maestri la arta contemporana. Piesele LEGO au fost folosite pentru originale proteste sau pentru opere impresionante, de cativa metri inaltime, pentru care a fost nevoie de sute de mii de piese.
Succesul imens inregistrat de LEGO in toata lumea a fost explicat in primul rand prin versabilitatea pieselor. Un set LEGO din anii '70 poate fi combinat cu unul din 2000, totul depinzand doar de gustul constructorului. Numarul si variatia enorma a modelelor ofera practic un numar nelimitat de combinatii, iar unii pasionati au folosit si Internetul pentru a face schimb de idei si proiecte, comunitatea virtuala a fanilor fiind deosebit de activa in intreaga lume.

Another wish, all over again

Ca in fiecare sfarsit de luna, ma opresc si acum pentru a-i ura inca o data iubiricii mele "bun venit pe lume", sa aiba parte de multe lunite inainte, si nu in ultimul rand multi anisori fericiti, cu impliniri, sanatate, prosperitate si tot ce-i mai bun. Noi, parintii tai suntem alaturi de tine la fiecare pas pe care-l faci, te vom ajuta sa te ridici de fiecare data cand va fi nevoie, vom face tot posibilul sa nu cunosti greul, durerea si tristetea. Fiecare zambet si chicot al tau reprezinta pentru noi forta de a depasi toate obstacolele si-i multumim in fiecare zi la Doamne-Doamne ca ni te-a trimis sa ne faci zilele mai senine si mai frumoase! Multe lunite inainte iubirica noastra!

1st step

Primul pas a fost facut! Adica am inceput asa incetut sa papam si altceva in afara de laptic. Nu am mai asteptat inca o luna ca deja bebe e maricel si cam flamand, nu se satura asa bine numai cu lapte. Asa ca am hotarat sa incepem un fel de diversificare anticipata. In afara de laptic, dimineata avem o masa de fruct (para sau mar), iar seara papam o masa de cereale cu mar de la Humana care ne plac foarte mult! Deocamdata ii dau putin, nu vreau sa il imbuib dintr-o data, desi daca ar fi dupa el ar manca serios si fructe si cereale. Dar, vorba aia, incetut ca-i mai dragut! Deja suntem baietel mare, maine avem 5 lunite, inca o luna si implinim jumatatea de anisor. Incepem sa chelim si ma distreaza enorm cand vad ca i se rareste parutul. Stiam ca bebeii schimba parul, dar tot mi se pare amuzant. Later on, o sa atasez o poza acestui post (in plina ascensiune cu lingura si mancarea). Ca, bineinteles, nu vrea al meu bebe biberonul, asa ca papam cerealele din farfurica si cu lingurita. Ce mai, un adevarat fecior dom'le! :D

On the runway

Acolo ar trebui sa-l trimit pe iubirica la cat de frumos l-am asortat azi. Parca e o prajitura albastra cu alb, nu? A fost musai sa ne "impachetam" un pic mai gros, ca la Oradea se pare ca vine iarna. Nu stiu cate grade au fost de dimineata, dar pe la ora 10:30 era un frig de numa. Asa ca am zis ca mai bine il imbrac mai grosut pe bebe. Cu ocazia asta i-am facut si niste poze micului meu manechin! Sunt frumusel...

Dilema

De cand m-am trezit de dimineata, am avut o mare dilema: ce sa gatesc azi? M-am saturat de acelasi meniu banal de zi cu zi si deja eram disperata ca imi era foarte foame si nu stiam efectiv ce sa mananc. Asa ca, mi-am indreptat atentia spre un blog culinar, si am facut o reteta de acolo care a iesit absolut delicioasa: pui shangai cu orez...si acum imi lasa gura apa. Am avut noroc ca bebe a dormit cat am gatit eu si pana am si papat. Chiar acum s-a trezit asa ca fug la el, nu inainte de a atasa cateva poze cu reteta gustoasa.

Pavarotti?

Azi, bebe al meu a fost foarte cuminte, poate prea cuminte daca pot sa zic asa. A dormit de aseara de la ora 21 pana azi dimineata la 09:05! Un adevarat record mondial, care sper sa se repete iar si iar. Dupa ce a papat, l-am imbracat frumos si ne-am pregatit de plimbarica daca inca avem noroc de soare si timp frumos. Am bantuit prin oras vreo 3 ore, am fost si prin magazine dar deja incepe sa fie periculos sa merg cu Stefan in magazin. Toate le trage dupa el, trebuie sa am mare grija sa nu aiba acces la ceva produse de pe raft. Are mania flacoanelor si a pungilor - deja imi trec ganduri sumbre prin minte - aurolac si betiv??? Hope not! Si, pe langa asta, azi mi-a cantat. A facut niste vocalize mai ceva ca Pavarotti! Foarte tare! :D

Bebe personalizat

Intotdeauna mi-au placut hainutele de bebe si le-am considerat deosebite. Cand le vad in magazine asa micute imi vine sa le cumpar si sa fac colectie. Dar cel mai mult imi plac hainutele care sunt cu inscriptii care de care mai haioase. Are si Stefan cateva body-uri cu tot felul de "proteste" de acest gen. Un body, pe care i l-am cumparat cand inca avea colici mari in timpul zilei si nu prea dormea, imi este tare drag. Are desenat cu rosu un pui de leu care sta pe o creanga si dedesubt scrie mare: azi nu vreau sa dorm! How cool is that? Cand am fost la cumparaturi am gasit un fâş, mai bine zis o salopeta intreaga, groasa, vatuita in interior care are si manusi atasate. E absolut superb, albastru deschis cu stelute. Numai bun pe cand vine frigul ca il bag acolo si sunt linistita. Si ca sa-l asortez, i-am cumparat o caciulita albastra cu alb, tricotata. Foarte frumoasa si caciulita, abia astept sa-l imbrac cu ele si sa iesim la sanius...

Memoirs! Not of a Geisha...but mine!

Plimbandu-ma cu iubirica prin oras zilele trecute, m-am trezit pe o alee cunoscuta, si un sentiment de deja-vu mi-a napadit gandurile. Parca traiam o utopie, detasandu-ma de corp, privind de undeva dintre crengile copacilor femeia care mergea agale tinand un bebe in marsupiu. Imi veneau in minte zeci de imagini, asemenea unor fotografii pe care le revezi iar si iar. Strada pe care ma aflam era aceea unde mergeam in fiecare luna la control in timpul sarcinii. Dar mai bine sa o iau de la inceput. Eram in concediu in Romania cand mi-am facut testul de sarcina, intr-o zi de septembrie, cred ca era data de 5 daca nu ma insel. Au iesit 2 linute roz, clare si nu stiam exact ce reactie sa am. Ma bucuram dar in acelasi timp era si o teama ascunsa undeva intr-un coltisor al sufletului, teama fireasca, cred eu. Ne-am bucurat, am dat zvon in tara cum se zice, contrar opiniei ca e mai bine sa astepti sa treaca primul trimestru de sarcina ca sa fie totul sigur. Am preferat sa nu ma gandesc la un avort spontan, sperand ca sarcina va decurge fara probleme. Intre timp, ne-am facut bagajele deoarece urma sa ne intoarcem in Dk. Imi era frica putin de distanta de 2000 de km pe care trebuia s-o parcurgem cu masina, dar totul a decurs bine, cu exceptia unei stari de somnolenta pe care am avut-o tot drumul. Ajunsi in Dk, am dormit pe rupte, si uite-asa prima luna de sarcina s-a scurs pe nesimtite. Ma bucuram la gandul ca am o sarcina asa de usoara - fara greturi sau pofte - sau cel putin asa credeam ca va fi. Pana in luna a 2-a cand au inceput niste greturi de-mi venea sa ma sinucid, nu alta! Nu puteam sa mananc mai nimic, imi era rau de la orice iar Bogdan era disperat ca nu ma alimentez cum trebuie. Colac peste pupaza, intr-una din zile, cand eram la baie am observat o scurgere rozalie care m-a facut sa inghet, la propriu. Imi treceau tot felul de ganduri negre prin cap, ma apucase panica, plansul, nu stiam cum sa ma mai calmez. Am facut o programare pentru a doua zi la spital si in noaptea aceea am stat cu sufletul la gura, gandindu-ma la tot felul de variante care de care mai sumbre. M-am rugat mult in noaptea aceea si i-am cerut la Doamne Doamne sa-mi dea orice greutati mie numai sa aiba grija de bebele meu. In dimineata urmatoare in drum spre spital simteam o apasare in piept care parca ma gatuia, pulsul mi-l auzeam zvacnind in urechi. In timp ce asteptam pe scaun sa intru la consultatie, priveam o mamica cu burtica mare care astepta bucuroasa sa intre si ea la consultatie. Imi era teama sa nu pierd sarcina si sa raman cu sufletul pustiit. A iesit asistenta si ne-a chemat inauntru (imi era groaza sa nu-l scoata pe sot afara, ceea ce nu s-a intamplat). Mi s-au pus intrebarile de rutina dupa care a urmat consultul propriu zis. Mi-a spus ca intai se uita ea (doctorita) pe ecranul ecografului, si in momentul cand gaseste sarcina ne arata si noua. Au fost cele mai lungi secunde din viata mea pana a intors ecranul catre noi si am vazut un palpait firav...era inimioara primitiva a iubiricii mele care masura atunci 6,3mm. Ne-a dat si poza, pastrata cu sfintenie in album. Am rasuflat usurati si ne-am indreptat spre casa cu idei si planuri marete. Neavand ce altceva sa fac, imi duceam zilele mai mult tintuita la pat din cauza greturilor care erau tot mai crancene cu fiecare zi. Incercam sa ma imaginez cu burtica, sa anticipez primele miscari ale bebelui, toate astea le asteptam cu mari emotii. A trebuit sa ma intorc in tara, deoarece nu puteam manca mai nimic, iar mancarea din Dk nu o mai puteam tolera. Asa ca mi-am facut rezervare la avion si am pornit inspre casa. Despartirea de Bogdan a fost grea, ma simteam si foarte rau si-mi era teama sa nu ma apuce greata pe avion. Am rezistat eroic si m-am vazut in aeroportul din Debrecen unde aveam sa astept microbuzul care ma aducea pana in Oradea. Drumul pana la Oradea mi s-a parut infernal de lung, am si dat la rate la un moment dat, dar pe la ora 20:30 eram deja acasa. In sfarsit! Ma putea rasfata mama si imi putea gati ce-mi placea. Dar, destinul, are grija de cele mai multe ori sa faca lucrurile in felul sau si uite-asa m-am vazut pusa in situatia de a nu putea manca mai nimic din ce-mi placea in mod obisnuit. Dulciurile nu le toleram defel, fructele nici atat asa ca am ajuns sa mananc supa de salata verde (pe care in mod normal o detest) zilnic. Simteam ca o sa-mi creasca tufe de salata verde in urechi! Ajunsa acasa trebuia sa-mi caut un medic ginecolog care sa ma ia in evidenta, si asa m-am oprit la o doctorita fara renume, la vreo 37 de ani care era foarte amabila, ceea ce pentru mine a contat enorm. La primul control in tara aveam deja 8-9 saptamani de sarcina, si la ecograf iubirica mea arata ca o virgula - exact asa i-a spus doctorita si asa se si vedea. Mari emotii din nou cu analizele care se fac in timpul sarcinii, triplul test, ecografia 3d si multe altele. La fiecare control aveam emotii pana sa imi vad iubirica pe ecranul ecografului si ma umplea de fericire fiecare miscare a lui. Cand a lovit prima data am simtit cea mai mare bucurie care exista! In data de 30 noiembrie, duminica dimineata la ora 5, am simtit primele lovituri ale iubiricii mele. Trei lovituri intense si rapide care m-au trezit din somn, dupa care au urmat alte inghionteli, lovituri la coaste...Si uite-asa s-au scurs cele noua luni de sarcina, cu emotii si bucurii, trezindu-ma in 29.04.2010 ca vine iubirica. Parca o privesc si acum printre crengi pe femeia care-si tine puiul in brate, si nu-mi vine sa cred ca ea sunt...chiar eu!

The horn-blowers

Are Beyonce o melodie care zice cam asa: ring the alarm, I've been through this too long...Asa am ajuns io la capatul, capatului cu soferii astia care ori din exces de zel, ori din dorinta de a-si etala motoarele 5x5, claxoneaza. Dar nu un claxon asa suav, ca sa-i atraga atentia unui alt dobitoc mai mare decat el, ci bagat mana in claxon si tinut apasat mai bine de 10 minute incat se sperie nu numai copilul ci si eu si cei din jur. Fratilor, va vedem masinile si pe bune ca nu ne intereseaza, deci va rugam sa nu ne mai stresati urechile si timpanele cu claxoanele alea!

Imboldurile parintesti

Stiu! Fiecare parinte isi creste copilul asa cum vrea, insa nu pot sa nu-mi exprim dezacordul personal fata de acei parinti care isi "grabesc" copiii. In ce sens ii grabesc? In sensul, hai sa punem copilul intre perne mari, sa stea rezemat ca sa il ajutam pentru cand va sta in sezut (a se citi, fund). Sau, premergatorul, nimic nu mi se pare mai aiurea decat aceasta inventie. La ce naiba trebuie pus copilul in rotobil? Sa-si taraie picioarele pe jos si sa-si formeze un mers aiurea? Unii medici spun ca, copilul nu trebuie "ajutat" in niciun fel. El trebuie lasat sa faca ce vrea, deoarece muschii lui simt cand sunt pregatiti sa sustina greutatea corporala, si, implicit, in acel moment, copilul va merge/sta in sezut fara nici un fel de ajutor. Si eu sunt nerabdatoare sa stea Stefan in fund, sa faca primii pasi, dar nu am de gand sa-l grabesc pentru nimic in lume. Vreau sa-l las in ritmul lui, sa fie independent de pe acum, sa-si formeze personalitatea asa cum simte el. Iar eu, voi sta undeva intr-un colt, cu sufletul la gura si inima stransa de emotie in asteptarea primilor pasi ai puiului meu!

My to-do list

Daca tot se apropie o serie de evenimente mai speciale si importante, mi-am facut o lista cu lucruri ce trebuiesc indeplinite. Am facut lista nu din lipsa de ocupatie, ci sa fiu sigura ca nu-mi scapa ceva. Primul eveniment important care se apropie e: DIVERSIFICAREA! musai sa fac ceva cumparaturi pentru asta. In mare, am cumparat ce era mai important (lingurita, sticluta cu picurator sau cum ii spune, farfurici de plastic etc) tot ce trebuie pentru a incepe hranirea lui bebe. Ramane sa cumpar cereale ca altceva nu am de gand sa ii dau din comert. Adica nu ii voi da mancare la borcan si alte prostii din alea, o sa ii gatesc eu zilnic si proaspat. Alt eveniment important care se apropie e: ECOGRAFIA DE BAZIN, care trebuie facuta iubiricii la 6 luni sa ne asiguram ca nucleii soldului sunt in pozitia corecta. Si, nu in ultimul rand, VINE TATIIIIIIIIIIII! Mai e o luna si un pic pana ne reintalnim, deci asta inseamna o zi intreaga de curatenie generala si alta zi intreaga de gatit exclusiv. Trebuie facut tiramisu neaparat! Una bucata mare, cat tava de la aragaz. Trebuie sa facem si buzunare cu branza telemea - alea sunt mai mult pentru mine, desi l-am mintit pe Bogdan ca le fac pentru el - hi, hi! Si uite-asa, ne trezim ca vin sarbatorile de iarna...ma apuca melancolia (placuta) bineinteles, la gandul ca vom fi 3 acum. O sa ascultam colinde, o sa papam bunatati, si o sa punem cadouri sub brad. Ce-o sa-i aduca oare Mosul iubiricii?

Curiozitati de-ale lui bebe

Daca pana acum cateva luni, fiu-meu era asemeni un pui care doarme, mananca, tine ochii inchisi, doarme si iar mananca, acum e teroare!!! La propriu! Nu pot sa fac absolut nimic in prezenta lui - aici ma refer la a vorbi sau a manca - ca e mai ceva ca agentul 007, pe care-l stim cu totii. Daca mananc, se uita fix la mine pana imi piere efectiv pofta de mancare. Cred ca toti am avut experienta de a merge la bunici si a manca in fata catelului. Stiti deci cam ce expresii si priviri primesc. Asa ca, pe cat posibil, evit sa mananc in prezenta iubiricii. Jeez, ma simt asa de guilty acum, de fapt nu guilty ii cuvantul potrivit ci SELFISH! Pai ce sa fac? Nu ii pot da copilului ce mananc eu, asa ca trebe sa-mi ascund "prada". Cand va putea manca, o sa ne intelegem de minune, ca nu ma voi mai simti nici egoista si nu va trebui nici sa ma mai ascund. Am o mare temere: ca fiu-meu e un fel de ţaţă - stiti, de aia de la piata sau de la coltul blocului, care te pandeste cand vii acasa si-ti sare in cale ca sa-ti depene toate necazurile, ofurile sau sa te aduca la zi cu toate noutatile despre cutarica si cutarica. De ce spun asta? Pentru ca, nu mai poti sa vorbesti in prezenta iubiricii - ori sta foarte atent si se uita efectiv la interlocutori in gura, ori, daca vede ca vorbesti foarte concentrat pe un subiect si nu-l bagi in seama, face ce stie el mai bine, adica tipa! Si tipa tare dom'le, pana i se da atentia cuvenita. Primul lucru, pe care trebuie sa-l invat cand va creste, din codul bunelor maniere, e acela ca nu e frumos sa vorbesti in timp ce altii poarta o discutie...

"To strole" or not "to strole"

Nu stiu cum se zice in engleza la faza de a-l duce pe bebe cu caruciorul, si sincera sa fiu, nici nu-mi pun tartacuta la gandit la ora asta, asa ca mi-a fost mai usor sa adaptez titlul acestui post dupa arhi-cunoscuta varianta shakespeariana "to be or not to be". Jur ca imi vine sa-mi iau venele (la propriu) ori de cate ori vad cate-un carucior cu un bebe care sade cuminte in el. De ce? Cu ce am gresit de numai al meu bebe nu sta? Imi vine sa turb si sa-mi rup parul. Nu vrea frate sa stea in carut si pace! Rectific: sta in carucior. Cand doarme! Bineinteles ca nu va puteti imagina peisajul mirific, in momentul in care ies cu Stefan in carucior, ajung in capatul strazii la noi, si exact inainte de semafor - pac! - incepe plansul. Parca are senzor sau GPS de exact inainte de semafor incepe...In fine, normal ca trebe sa-l iau in brate, contrar opiniilor binevoitoare de a lasa copilul sa urle. In primul rand nu ma lasa sufletul, si-n al doilea rand, cred ca as arata mult mai penibil sa imping flexata de carucior in timp ce urlatoarea din el plange cu lacrimi de crocodil care intrec debitul Niagarei. Deci, mergem pe langa carucior ca-i mai trendy si mult mai misto, sa nu zic cool. Motivul pentru care nu sta bebe in carucior e simplu: nu suporta sa-l tin pe spate decat atunci cand doarme. In rest, vrea sa stea in sus, sa vada tot! Parca l-ar fi facut ma-sa in picioare, jeez! Anyways, numar zilele pana cand pot sa inclin caruciorul la 45 de grade ca sa il pun asa in el ca atunci o sa-i placa sa-l duc si o sa vada si lumea. Mai avem de asteptat, though!

Cleaning around

Mi-am tot propus de ceva vreme si am amanat, dar azi am trecut la actiune: sortarea hainutelor iubiricii! E incredibil cat de repede creste un bebe, am o gramada de hainute care deja ii sunt mici, si inca alte cateva gramezi care sunt pe punctul de a-i ramane mici...Dar ce putem face? Ne conformam si trecem mai departe, nu? So, dupa cum relatam, i-am scos afara hainutele care ii sunt mici si le-am aranjat pe celelalte, mai bine zis le-am re-aranjat. Macar acum am scapat de o grija, si asa sambata am de facut curatenie generala. In rest, azi, vreme frumoasa pe la Oradea noastra, am profitat si ne-am facut plimbarica de dimineata si pe aia de amiaza, nu de alta dar am plecat de acasa la 10 si am venit inapoi la 14:30! Oh boy, oh boy, oh boy! Lovely weather, asa ca profitam cat mai apucam ca maine-poimaine ne trezim ca vine iarna uracioasa si atunci nu mai vagabondam atat. Nu am nimic impotriva iernii, imi place zapada, mirosul de brad si de sarbatori, colindele...dar nu-mi place cand tine excesiv de mult. Si daca mai e si extrem de frig, atunci chiar ma enerveaza. Cred ca intr-o viata anterioara am fost urs, fiindca daca as putea as hiberna toata iarna si as iesi afara numai primavara, vara si toamna. Cu, conditia ca toamna sa nu fie ploioasa. Nici nu am multe doleante, huh? :D

Post - vaccinare

Asa cum am promis, azi, voi impartasi experienta vaccinarii lui Stefan! Aseara a adormit bebe al meu la ora 22:00 si dimineata la ora 8 cand m-am trezit eu, el inca dormea. S-a trezit o singura data azi noapte sa pape, deci m-am odihnit foarte bine, ce mai, sunt o norocoasa ca am un bebe care doarme toata noaptea! La 9:30 eram deja la circa, am intrat inauntru, ne-a consultat sa vada daca suntem bine si l-am dezbracat pe bebe ca sa il poata vaccina. Am avut niste emotii foarte mari, simteam ca ma ia cu ameteli, eu care intotdeauna am fost tare de caracter! Se pare ca slabiciunea mea e Stefan, eram stresata sa nu-l doara tare, nu mai stiam cum sa ma calmez! Pana sa-si ia pediatra stetoscopul sa-l asculte la inima - hat! - bebe s-a si intors pe burta...Nu are deloc stare copilul asta, atata ii place sa se miste, sa se rostogoloeasca, sa se prinda de picioare si mai nou, sa-si manance degetul mare de la picior! Intr-un final l-a consultat si a urmat partea intepatului, eu nu am fost in stare sa-l tin, asa ca am lasat-o pe mama. A plans cateva secunde pana i-am scos cheile si i le-am fluturat prin fata retinei, cum le-a luat in vizor, cum s-a oprit si plansul. A ramas mirata si pediatra si asistenta ca a tacut asa de repede. Adevarul e ca Stefan e genul de copil la care trebuie sa-i arati tot timpul cate ceva: chei, jucarii, flacoane, servetele...orice ii atrage atentia si ii place. Asa ca s-a calmat repede si pana am iesit afara deja adormise. L-am pus in carucior si am mers prin oras sa mai cumparam cate ceva, timp in care a dormit tun! Chiar ii ziceam mamei ca parca nu i-ar fi dat vaccin ci anestezie...Azi o sa ne plimbarim toata ziulica, e o vreme superba la noi, ieri a fost foarte urat, a plouat toata ziua si a si suflat vantul asa ca am stat in casa. Nu-i place deloc la bebe sa nu-l duc afara, dar chiar nu s-a putut ieri, asa ca recuperam azi. Bine ca a mai trecut inca un vaccin, suntem barbatel mare, curajos si cuminte! :)

Cu iubirica la vaccin

Da! E oficial, confirmat si programat - luni mergem la vaccin! Am niste emotii cat casa pentru ca, din cunostintele mele, cu cat bebe e mai mare cand il vaccinezi, cu atat plange mai tare. Vaccinul pe care l-a primit la iesirea din maternitate nici nu l-a simtit, deoarece doarmea dus. La vaccinul de 2 luni a plans cateva secunde si gata! Dar acum cand are aproape 5 luni si e mult mai receptiv la stimulii durerosi nu stiu cum va fi. Eu sper sa nu planga foarte tare, sa treaca repede. Nu-i usor sa fi bebelus, se pare. Oricum luni o sa notez pe blog impresiile si reactiile. Stay tuned!

Exilul

Nu stiu cum am reusit performanta dar am racit! Si destul de rau ca aseara a trebuit sa merg la spital nemaiputand sa ma tin pe picioare. Niste dureri de cap, frisoane groaznice si dureri in tot corpul...chiar imi amintisem cat de stresata eram iarna trecuta sa nu racesc, insarcinata fiind. Mai ales ca era si paranoia cu gripa AH1N1 care facuse cateva victime printre care si femei gravide. Dar ca niciodata iarna trecuta nu s-a lipit de mine nici macar o simpla tuse, tin minte ca eram extrem de stresata sa nu cumva sa ma pricopsesc cu raceala sau gripa. Si acum, ca din senin m-a trasnit! Urasc medicamentele si de obicei nu le iau, iar la medic merg cand efectiv nu mai pot, deci daca aseara eram pe hol la camera de garda inseamna ca ma simteam foarte rau. Mai mult m-am dus ca sa vad cum procedez avand in vedere ca alaptez si nu vreau sa iau nimic care sa-l pericliteze pe iubirica. Asa ca, la sfatul medicului, ma imbuib cu ceai fierbinte cu lamaie, supe calde si strepsils pentru gatul rosu. Pe Stefan l-am exilat cu mama in alta camera si ea mi-l aduce numai cat il alaptez dupa care fuge cu el de parca as fi ceva criminala. Dar, nu am de ales, trebuie sa-mi revin asa ca pana atunci e mai bine pentru bebe sa nu fie prin preajma mea prea mult. Eram stresata putin cu alaptatul, nu din cauza ca nu ar fi bine ca-l alaptez daca sunt racita, ci ca nu cumva sa suflu pe el. Am gasit solutia: o mascuta chirurgicala pusa peste gura si nas, pentru a evita sa suflu aer direct pe bebe. Daca l-ati putea vedea pe Stefan cu ce ochi mari se uita la mine cand ma vede cu masca aia v-ati prapadi de ras! Cred si eu ca nu e o priveliste tocmai placuta, dar pentru binele iubiricii trebuie sa ma sacrific, nu? Intr-un fel ma bucur ca am racit eu, fiindca in acest fel se imunizeaza iubirica mai bine, organismul meu produce anticorpii pentru raceala, si prin lapte ii ia bebe, ceea ce e foarte bine. Daca tot nu pot sa stau mult cu el, ma odihnesc cat pot ca sa-mi revin cat mai curand, desi somnul nu e asa odihnitor cand te dor toti muschii din corp. Incerc sa ma mai uit la TV seara, dar ma ia somnul foarte repede, din cauza bolii, banuiesc eu. Nu mai zic de vremea nasoala care e afara, o ploaie rece si deasa de-ti vine sa pleci la Ecuador...eu una sigur as pleca in Tarile Calde acum!

Sedinta foto

Nu stiu cum sunt alti parinti, dar eu sunt obsedata pana peste cer cu facutul de poze iubiricii. Are bietul copil cateva sute de poze deja, albume pline si inca cateva care urmeaza a fi umplute. Maica-mea imi zice ca sunt dusa cu pluta, ca nu are nici 1 an copilul si eu il tot fotografiez. Are poze cu caciula, fara caciula, cu degetul in sus, cu privirea la stanga...ce mai! Sute de pozitii, ma mir ca mai rezista si zambeste cand vede aparatul. Azi mi-am propus sa-l pozez iar, l-am imbracat in rosu si vreau sa am poze si asa. Normal ca-i fac multe poze, ca ma trezesc maine-poimaine ca nici nu ma mai baga in seama, si macar sa am cu ce sa ma consolez, nu? Deci, ne revedem intr-un nou post ASAP, imbracati in rosu. Cine a mai auzit sa imbraci un taur in rosu???

Bebe si scutecele

O mare dilema existentiala a mea, ca si mamica au fost scutecele bebelului, sau mai bine zis marca scutecelor. Nu sunt pe principiul ala arhi-cunoscut: "dai un ban dar stai in fata", deoarece nu o data am patit sa cumpar ceva care nu era de marca si sa fie cu mult mai bun decat un produs de renume. De exemplu, cand am fost cu tati in cautarea unui umidificator de camera pentru puiul nostru, ne-am dus intr-un magazin Chicco cu gandul sa luam de acolo ca trebuie sa fie bune. Am ales un umidificator de camera foarte frumos care cica avea si lumina de veghe. La noi in casa iarna e foarte cald, si aerul se usca tare. E rau si pentru noi, daramite pentru Stefan, asa ca am cumparat acel umidificator mai ales ca avea si lumina de veghe. Sau cel putin asa credeam noi...Cand l-am pornit nici poveste de lumina de veghe. Crezand ca o fi avand umidificatorul vreun defect, l-am dus inapoi si am primit altul. Ajunsi acasa cu el, aceeasi poveste. Sotul s-a enervat, l-a dus inapoi si a cerut returnarea banilor. Concluzia? Era specificat pe cutie ca modelul acela avea lumina de veghe, dar de fapt nu avea. Si am luat un alt umidificator, nu asa de renume, cu mai multe functii si mult mai ieftin. Si uite-asa deraiez eu de la subiect ca si locomotiva pe sine. Sa revenim la scutece! Nu mi-am propus o anumita marca si am incercat mai multe ca am zis sa vad care sunt mai bune pentru Stefan. Printe marcile incercate a fost si pampers, la care am si ramas si o sa va spun de ce. Nu din cauza ca alte scutece nu ar fi fost bune, dar pampers-ul e superior din cauza ca oricat ar fi de plin nu lasa umezeala pe piele. Va dati seama ce ar insemna sa stai 24 din 24 cu un scutec care sa mai fie si umed? Mai ales ca acum vine si iarna, implicit frigul...Deci am ales pampers ca si scutec castigator!

D-ale lui bebe

Azi am ras mult mult de tot. Nu de una singura ci cu Stefan care are chef tot mai mult de joaca. Daca nu ma conformez, se lasa cu plans din ala cu lacrimi mari si cu scandal, asa ca nu am de ales decat sa ma supun doleantelor lui bebelache. Imi face placere sa ma joc cu el, sunt cele mai frumoase momente, dar parca nu prea stiu cum trebuie sa te joci cu un bebe de 4 luni jumate. Il gadil, ceea ce ii place enorm, il duc la oglinda unde rade de numa cand isi vede reflexia, sau uneori povesteste cu el insusi in timp ce se admira. Ne bagam piciorusul in gura ca e delicios si deja nu ne mai saturam cu pumnul si dormim tare bine si in timpul zilei. Pot spune ca deja avem un orar pe care-l respectam, cu mici exceptii. Doar daca il mai supara burtica iesim din program, daca nu, totul decurge pefect. Dimineata dormim pana pe la 7-8, apoi papam, ne schimbam si la 10 plecam afara in marsupiu unde suntem cei mai fericiti ca vedem totul in jurul nostru. De fapt, nu apucam sa vedem prea multe, ca ne fura somnul relativ repede. Ne place sa tipam tare in timp ce mami sta la ghiseu sa plateasca curentul, si suntem nedumeriti de ce roseste mami in timp ce lumea se uita la noi si zambeste. Suntem cuminti in majoritatea timpului, exceptand momentele cand mami ne scoate de la baie, ne sterge si ne imbraca. Avem ceva cu imbracatul ala ca tare rau mai plangem cand ajungem la el. Dar in ansamblu totul e frumos si merita fiecare clipa langa iubirica mea care reuseste sa ma faca sa uit de orice necazuri sau suparari. Abia astept sa mai creasca putin, sunt sigura ca ne vom intelege si mai bine. Pana atunci ne bucuram de fiecare zi, de fiecare moment pe care-l pastram in suflet cu mult drag.

Manifestarea timpurie a personalitatii

Daca pana acum Stefan a fost un copil relativ linistit si cuminte, deja incepem sa aratam lumii ca am crescut si ne manifestam personalitatea. Poate unii vor spune ca un copil la 4 luni jumate nu are cine stie ce personalitate! Oooo, dar are! Si inca ce personalitate! Ce rezulta din incrucisarea unei balante cu o fecioara? Un bebe taur, capos din cale-afara care protesteaza si tipa de numa cand nu-i convine ceva. Ma ingrozesc cand vad cum stie iubirica sa-si impuna punctul de vedere inca de pe-acum. Ce va fi later on? Nici nu vreau sa ma gandesc, trebuie sa ma inarmez cu multa rabdare - did I mentioned that my temper is kind of vulcanic? - deoarece nu vreau sa fiu o mama care-si educa copilul prin tipete si isterii. Sunt sigura ca exista si alte metode, doar n-am facut psihopedagogia copiluli degeaba, trebuie doar sa le punem in practica. Niciodata nu mi-au placut parintii care urla la copiii, am preferat metoda calm dar ferm! Eu cred ca e mult mai buna, da rezultate spectaculoase si nici nu traumatizeaza bebele. Dar...va voi tine up to date pe parcurs!

4 lunite jumate

Implinim azi! Iar ma apuca nostalgia cand ma gandesc cum trece timpul. Mai avem 1 luna jumate si incepem sa trecem la lucruri serioase - diversificarea - care-mi da niste emotii cat casa! Speram sa ne descurcam si sa ne obisnuim repede sa papam si altceva in afara de laptic! O sa avem jumate de anisor...inca putin si ma trezesc ca o sa se faca 1 an de cand s-a nascut iubirica mea. E barbatel mare deja, chiuie intr-o veselie, rade si se joaca asa frumos...Cand nu are colici bineinteles ca nici acum nu a scapat de tot de ele. Saptamana trecuta a fost tare grea, l-au chinuit iar. Nu a plans rau dar era marait si nu prea te puteai intelege cu el. Nu a dormit nici foarte stralucit. Dar, se pare ca lucrurile isi revin la normal, caci a dormit foarte bine ieri, atat in timpul zilei, cat si azi noapte. Ii place enorm de mult afara, dar nu in carucior! Nu suporta sa stea pe spate, vrea sus ca sa vada tot. Asa ca iesim mai mult cu hamul la plimbarica pana vom sta in fund si vom putea sa folosim caruciorul sport. Ne place sa stam in patut si mami sa dea drumul la carusel, sau sa stea pe margine si sa vorbeasca cat de mult. Daca il iau la dans e si mai bine, rade de se prapadeste. Ii mai fac gâdi-gâdi sub barbita si se distreaza el de mama focului. Insa cred ca ne vom pricopsi cu ceva dintisor cat de curand ca saliveaza in exces si tot ce prinde baga in gura si mesteca de parca acu vine potopul! Sper sa treaca cu bine si de pasul asta, sa nu il chinuie foarte tare ca l-au chinuit destul colicile alea afurisite. Ieri ne-am facut curatenie, ne-am balacit, si azi suntem pregatiti de plimbarica si de stat la odihna! Sweet Sunday...

Paranoia parinteasca

Fiecare parinte cred ca are temerile lui, mai mult sau mai putin justificate, atunci cand e vorba de copilul lui. Si, nici eu nu fac exceptie. Daca la inceput deveneam freak - in adevaratul sens al cuvantului - la orice ridicare din spranceana a lui Stefan, acum m-am mai calmat. Sau cel putin asa credeam pana azi dimineata cand m-am trezit sa-i dau puiului sa pape si l-am gasit pe burta! Intr-o secunda am albit instantaneu - la figurat de data asta - si imi trecea prin minte cel mai mare cosmar al unui parinte: SMSS. Ce e SMSS? E prescurtarea pentru sindromul mortii subite la sugar. Imi vine sa o iau pe aratura cand aud cuvintele astea si ma gandesc la metode care de care mai ingenioase, si de ce sa nu recunosc, mai tampite ca sa il impiedic pe Stefan sa se intoarca pe burta in timpul noptii. Totusi niciuna din ele nu mi se pare a fi eficienta sau adecvata, unii imi spun sa ma calmez ca imediat are copilul 5 luni si nu mai e asa mic. Ca se poate intoarce el singur deja, se sprijina pe antebrate, deci nu mai e asa firav. Si totusi, am si eu exagerarile mele de parinte, uneori imi doresc sa nu fi avut acces la informatie ca poate era mai bine. Oare daca-l leg de patut are ceva???

Update-uri dupa tras chiulul...

Da! Stiu ca am lipsit multa vreme de pe blog si nu am multe scuze pentru asta. Mi-am incarcat si eu bateriile pe cat am putut dupa cateva zile de vreme foarte urata si rece in care nu ai chef nici sa traiesti. In rest, aceeasi viata, langa Stefan cu care nu apuc sa ma plictisesc. Am avut parte de doua nopti de insomnii, mai precis totul a inceput duminica noaptea cand bebe al meu s-a trezit tot la interval de 2 ore. Am crezut ca sar pe fereastra, si abia atunci mi-am dat seama cat de norocoasa am fost ca Stefan doarme noptile. Luni dimineata eram cheauna de somn, atat eu cat si bebelache. Am avut iar o criza de colici si am promis ca nu o sa ma mai bucur ca am scapat de ele. Cred ca la majoratul lui Stefan o sa sarbatoresc si eu ca am terminat cu colicile...Marti noaptea iar s-a trezit des si azi-noapte in sfarsit a fost totul ca inainte. Adica somn odihnitor si cu o singura trezire, Doamne-ajuta! Noutatile ar fi ca Stefan rade de mama focului cand se vede in oglinda (bineinteles ca nu se recunoaste inca) dar de placut ii place. Cred ca ar si pleca daca ar putea ca nu mai are stare deloc, se intoarce mereu pe burta, isi ridica fundul in sus si face un fel de pod, numai el stie ce miscari executa - eu stau si ma minunez. Nu pot sa il las pe pat la noi si sa plec din camera ca mi-e teama ca ajunge pe jos! Asa ca stau ca politistul langa el, sau il pun in patut unde ii place tare mult, mai ales cand porneste mami caruselul muzical, atunci suntem cei mai fericiti. Mai avem putin si mergem la vaccinul de 4 luni, e incredibil cat de repede poate sa treaca timpul! Ma gandesc ca mai e putin si face 5 luni si ma apuca o nostalgie de nedescris caci sunt sigura ca o sa-mi fie dor de aceste momente de bebe! Stateam si meditam aseara inainte sa adorm ca am devenit o maestra a anticipatiei, adica stiu cam ce vrea bebele meu. Problema e cum ii oferi ce ii trebuie si aici am sa exemplific mai in detaliu putin. Nu stiu cum sunt alti copii insa Stefan al meu vrea mai mult ca orice sa-i dau atentie! Poate o sa para ciudat sau o sa ii minuneze pe unii treaba asta, insa un copil de 4 luni e foarte receptiv si necesita multa atentie. Stefan adora sa stau de vorba cu el, nu conteaza despre ce, pot sa-i povestesc si despre fractii sau rotirea Pamantului in jurul Soarelui, numai sa vorbesc! Sau daca nu vorbesc, sa cant - de fiecare data cand ii cant rade cu pofta. Nu stiu daca e din cauza ca, cant ca o balena sau din cauza ca ii place, asta vom afla mai tarziu. Pe langa atentie si stat la povesti al meu bebe mai vrea sa fie luat in brate si uneori cere mai mult sa stea in brate decat alteori. Ma conformez si cu asta ca oricum acum e momentul sa-l tin cand are cateva luni si cateva kilograme. Logic ca n-o sa-l tin in brate cand o sa implineasca 20 de ani, nu? Cam asta ar fi pana acum, de maine imi reiau atributiunea de a posta pe blog la zi ca si inainte!

Onomastici

Daca duminica am sarbatorit implinirea a 4 lunite ale iubiricii, azi e randul sa-l sarbatorim si pe tati (caruia nu-i vom dezvalui varsta, inaintata desigur) :) Iti dorim multi ani inainte, cu fericire, impliniri si sanatate alaturi de noi. Sa ne dea Domnul pace si intelepciune ca sa ne crestem copilul si sa fim o familie implinita mereu. Si, din partea mea, cu ocazia implinirii a 3 ani de casnicie, imi doresc pentru noi multa iubire si intelegere, respect si o casnicie de durata si linistita! La Multi Ani pui! Si fie ca tot ce ne-am propus sa devina realitate! Te iubim mult, batranelule!