La spital, din nou

Se pare ca suntem fani ai spitalului! Stefan a fost internat cateva zile iar. Diagnostic: faringita acuta+gastroenterocolita acuta. Minunat, nu? Totul a inceput subit (la noi se pare ca e un trend asta) intr-o miercuri seara cand a facut febra. El nu face febra 38 cu ceva care sa urce progresiv, ci direct 39,9. De data asta nu m-am panicat, am luat situatia in maini, m-am consolat ca asa se intampla cu bebeii si am incercat sa-i scad febra. In mod normal se incearca scaderea febrei timp de 3 zile, si apoi se intervine daca e cazul. Din 4 in 4 ore ii masuram temperatura si-i dadeam alternat nurofen cu panadol. Febra nu scadea nici de-a naibii asa ca am recurs la comprese caline pe picioare si la bai racoritoare. Degeaba! Cand, la ora 5 dimineata, a inceput sa faca pe langa febra o diaree nasoala am mers la urgente. Puteam sa stau si 10 zile acasa ca nu rezolvam nimic (gatroenterocolitele sunt nasoale). Au inceput si varsaturile, voma inclusiv apa si ceaiul, riscand sa se deshidrateze. I s-au pus perfuzii (una jumate), am luat antibiotic plus alte minuni impotriva diareei si uite-asa am mai facut un "concediu" prin spital. Nasol a fost ca pe cand sa iesim s-a pricopsit cu o tuse urata de tot de la o micuta care era cu noi in salon, spitalul fiind plin si fara rezerve. Asa ca, acum, suntem acasa unde ne recuperam cu tusea aia facand aerosoli si luand siropel. Trebe sa ne punem iar pe picioare, dar ce sa-i faci? Asta-i frumusetea de a fi mama, right?

Bude, budi

Sunt cuvintele pe care le repeta sistematic iubirica. Asa scrise nu par nu stiu ce, dar cand le pronunta e super amuzant. Nu stiu exact ce vor sa insemne dar ma gandesc ca au ele ceva semnificatie, doar nu le zice asa de dragul de-a le zice. Poate se gandeste la toaleta? (musai sa incep sa-l pun pe olita) sau se gandeste la amici (din lb. engleza buddy)...Hmmm o sa raman cu nedumerirea o buna bucata de vreme, timp in care, astept sa inceapa sa spuna cat mai multe cuvinte stiute numai de el.

How about a round of applause?

or...a standing ovation?! Iubirica mea s-a ridicat pentru prima data in picioare!!! Sunt in extaz, al noualea cer, insulele Bahamas sau unde vreti voi. Vorba lui Kate ex-Gosselin "I can almost cry now" lol! Serios acum, faceam patul de dimineata si cand m-am intors sa ma uit spre patutul iubiricii, el statea in picioare si se uita la mine. I was like: what??? are you serious? Eram prea socata ca sa imortalizez momentul, nu stiam ce sa fac - sa stau sa ma uit, sa-i fac poza sau sa-l iau in brate si sa fug cu el prin casa de fericire? Chiar daca nu i-am facut poza in acel moment, mi s-a ivit ocazia pe parcursul zilei, ca se pare ca a prins figura si se ridica de cate ori are chef. Deci, pana la urma, nu am ramas cu asa un moment important neimortalizat! Inca putin si face primii pasi, atunci o sa behai cu siguranta si nu-mi pasa daca or sa ma auda toti vecinii sau juma' de cartier. Barbatelul meu e mare dejaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Freedom!

A trecut ceva timp de cand nu am mai reusit sa postez nimic si ma simt tot mai vinovata in fiecare zi. Initial, ma gandeam sa nu mai scriu nimic pana cand il aniversam pe Stefan la implinirea primului an din viata, dar azi nu rezist tentatiei (si am si un pic de timp liber). Profit de faptul ca el doarme (sub stricta supraveghere a bunicii) si incerc sa aduc cat de cat blogul la zi. Motivul pentru care nu apuc sa mai scriu este ca iubirica se taraste prin toata casa (si pe langa asta a inceput incet sa faca cativa pasi si de-a busilea) ceea ce inseamna ca trebuie sa fiu dupa el in permanenta. Trage de usi, sertare de la mobila, bate in aragaz, rupe florile din balcon, imi scoate cablurile din calculator...sa continuu? Daca pana acum il puneam in patut si stateam linistita si-mi vedeam de treburi, de-acum nu mai razbesc cu el daca nu il las pe jos. Este normal sa-si doreasca mai multa libertate, are posibilitatea sa mearga unde vrea, sa cerceteze si totodata sa-si dezvolte muschii pentru cand va trebui sa inceapa sa umble. E foarte activ, motiv pentru care nici nu e asa gras, desi mananca bine, nu am probleme cu el. Are 8 dinti cu care musca tot ce prinde si plete tot mai lungi. Abia astept sa implineasca anisorul sa-i taie nasa motul. In mai, plecam la tati, pana atunci mai crestem putin si facem tot mai multe nazbatii. Ieri, de 8 martie, parca nu-mi venea sa cred ca deja am intrat si eu in categoria de mamica, cred ca o sa plang in hohote cand o sa primesc prima felicitare scris de barbatelul casei. Plus, mai este avantajul ca o sa primesc flori si de la barbatelul mic si de la cel mare! Lol! Se pare ca de maine incolo o sa avem si noi in sfarsit parte de primavara, de care ne-a fost tare dor, si o sa fim mai mult pe-afara la plimbarica. Si asa imi place sa ma plimb, iar Stefan e foarte fericit cand il scot afara cu caruciorul ca acum sta bine in fund si vede tot in jurul lui. Eu am inceput slabirea intensiva si marea performanta a fost ca intr-o saptamana am dat jos 4 kg. Mai am inca de munca dar nu ma las pana nu ajung unde vreau eu. Pana la ziua lui Stefan o sa fiu o mamica model si atunci voi atasa si pozele de rigoare. Na, ca m-am laudat destul! Urmeaza niste poze mai haioase cu iubirica, daca tot are parul lung, m-am gandit sa-i fac si niste codite. Enjoy!

Ce-am invatat nou?!

Iubirica mea e tare incantat de fiecare data cand ii arat ceva nou (trebuie sa-l mituiesc tot timpul cu cate una sau alta) si invata foarte repede cum functioneaza anumite lucruri. Ieri, m-am gandit ca ar fi cazul sa-i arat cum deschidem cartea, si, spre mare mea surprindere, nu a trebuit sa-i arat decat de 2 ori. Deja e maestru la deschisul cartii, si face ochii mari de fiecare data cand da pagina la o parte. O deschide, o inchide, iar o deschide, iar o inchide...si tot asa pana ma plictisesc eu. Incep sa ma gandesc ce sa-l mai invat, ce ar putea sa ii placa unui bebe de nici 10 luni? Ii place sa deschida usile de la dulapuri, sa apese si sa zgarie butonul de la tv, sa inspecteze masina de spalat cand e pornita, in mare, cam tot ce nu e voie aia vrea. Dar ma bucur sa-l vad ca invata repede si retine usor. Bineinteles ca in timp ce rasfoia cartea aseara, eu am sarit pe aparatul foto sa nu cumva sa ratez momentul.

Daddy has left...

si noi am ramas iar singuri. O sa fie greu sa ne acomodam, dupa 4 luni in care am fost zilnic impreuna. Ma consoleaza gandul ca peste 2 luni plecam si noi, vom fi iar impreuna si ne va fi bine. Incerc sa ma adun acum, trebuie sa fiu tare pentru Stefan. O sa-i lipseasca si lui tati...s-a obisnuit asa bine cu el! Sunt prea low acum ca sa mai pot scrie ceva, probabil in zilele care urmeaza o sa reusesc sa-mi mai ridic moralul...

We're back!

Dupa o pauza si o leneveala indelunga, am hotarat ca e timpul sa updatez acest blog abandonat de aproape o luna. In tot acest timp in care nu am postat nimic, s-au intamplat multe lucruri cu bebe Stefan, si o sa incerc sa le notez pe toate azi. First thing's first, i-am repetat la bebe toate analizele (sange, scaun, urina, eco abdominal etc) si au iesit perfect. Suntem mai linistiti si noi acum in privinta asta. Urmatorul set de analize i-l vom face la sfarsitul lui aprilie, inainte de marea plecare. Care plecare? Plecarea, sau mai bine zis mutarea in Danemarca. Tati are un apartament acolo care ne asteapta. Saptamana viitoare pleaca Bogdan, si noi stam pana in mai ca sa-i taie nasa motul la bebelin. Intre timp o sa impachetam ce avem de dus si o sa asteptam cu nerabdare revederea cu tati. Ce face nou Stefan? Ma uimeste cu fiecare zi: se taraste rapid peste tot, si prefera sa-l pun pe covor. E foarte incantat cand ajunge pe parchet si bate de zor pe el. Se pregateste sa merga de-a busilea, sasaie ca o soparla, aplauda si rade cand aude la tv melodia Rihannei sau a lui Mohombi, adora sa-l luam la dans si sa-l ducem peste tot unde vrea el. Mananca bine (desi nu e gras) se pare ca tine la silueta. Este un copil frumos, istet si cuminte care ne bucura in fiecare zi si ne face extrem de fericiti!

My own piranha

De mica am fost fascinata de pestii aia umflati, mici si cu dintii iesiti in relief - adica de piranha, si acum se pare ca dorinta de a avea unul personal mi s-a implinit. Stefan e un piranha in toata puterea cuvantului si am sa va spun de ce: aseara m-a atacat! La propriu! L-am luat in brate, cu fata spre mine si m-a prins de obraji cu amandoua mainile in timp ce cu gura s-a aruncat asupra nasului meu. Am avut reflex in ultimul moment si mi-am ferit sarmanul nas care mai mult ca sigur ar fi fost devorat. In schimb, degetele mele sunt ranite zilnic de dintii nemilosi ai iubiricii care nu are pic de consideratie fata de ele...Concluzia? Aveti mare grija ce va doriti, nu se stie niciodata ce primiti...

Prezenta de dupa sarbatori

Stiu, am cam tras chiulul cu postatul pe blog, dar chiar am avut niste zile incarcate. Mai ales ca sunt peste 10 grade afara, am profitat si facem plimbari lungi cu iubirica, zilnic. Bineinteles ca nu e tocmai buna caldura asta in Ianuarie dar ce sa facem? Ne conformam la plimbarea zilnica si traim cu speranta ca n-o sa ne imbolnavim. Stefan e mai mult decat incantat de iesiri si sta cuminte in carucior! Laaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Credeam ca n-o sa stea nici acum dar de cand i-am ridicat spatarul sade ca un rege si priveste totul in jur. Iar noi nu ne mai rupem spatele si bratele mai ales ca in nici 3 saptamani termita mea a pus pe el 800 de grame. Si mananca de le rupe, ceea ce pe noi ne bucura enorm. Are acum, oficial, iesiti si vizibili, 5 dinti: 3 jos si 2 sus. Urmeaza inca unul sus ca e tare umflata gingia. Desi i-au iesit aproape unul dupa altul, bebe al meu a fost tare cumintel si doarme super bine noaptea. Noi suntem fresh si plini de energie ca avem nevoie in timpul zilei. Ne jucam cu iubirica mult si-i place de numa. Toata ziua tipa ba ba, a pa, ma, ma si inca multe alte apelative stiute numai de el. Dar e inteligent din cale-afara si un smecheras fara pereche. Stie sa se ascunda, sa pandeasca, sa faca pe seriosul, sta la pozat, rade cu pofta, acum invatam sa aplaudam si ne place mult...Mai e atat de putin pana la prima aniversare...ma trec fiorii cand ma gandesc ca bebele meu e deja maricel si le dau dreptate celor care au spus ca dupa primul copil nu trece mult timp pana ti-l doresti pe al doilea. Abia astept! :)

La Multi Ani, 2011!

La Multi Ani tuturor, sa aveti parte de un an nou mai bogat, frumos cu multe realizari, impliniri, sanatate si prosperitate! Noi ne-am facut intrarea in noul an dormind! :P De fapt, Stefan e cel care a dormit, s-a trezit sa bea ceai pe la 23:50 si am profitat de ocazie ducandu-l la balcon sa vada focurile de artificii. Mi-a fost putin teama sa nu se sperie de petarde dar nu i-a fost frica deloc. A facut ochii mari la focurile de artificii si i-a placut. Anul viitor o sa iesim afara sa le vedem, acum ne-am uitat din casa ca e prea micut sa iesim in centrul orasului. Pentru anul care tocmai a venit imi doresc multa sanatate pentru puiul nostru si pentru noi, multa liniste sufleteasca, iubire si intelegere. Ce a mai facut nou puiul meu? Bate de zor in masa, pat sau orice prinde, se uita repede daca-l strigam pe nume ceea ce inseamna ca stie ca el e Stefi, daca-l intreb unde e becul se uita inspre bec, ce mai? E inteligent de pe-acum, asa ca trebuie sa-i exploatam inteligenta la maxim. Insa e si foarte incapatanat in acelasi timp: daca nu vrea sa manance sta cu mancarea in gura pana-mi vine sa sar de la etaj de nervi, plange, tipa, se enerveaza...are personalitatea lui deja si trebuie modelat cu rabdare si perseverenta. Daca-mi sareau din cand in cand capacele, acum am invatat sa-mi stapanesc nervii si sa fiu mai incapatanata decat el. Asa ca, daca nu are chef sa manance felul doi, stau cu farfuria langa el, pana cand, de voie, de nevoie mananca. Ma bucur sa-l vad crescand, in el mi-am pus toata energia si dragostea, asta pana la bebe no.2!