Periuta de dinti, must have-ul bebelusilor

Am fost la cumparaturi si i-am achizitionat iubiricii prima periuta de dinti si pasta pentru bebelusi. Periuta are un fel de siguranta care nu-i da voie sa alunece pe gat in jos, evitandu-se astfel greata si voma. Eu am avut perie din aia normala, acum suntem moderni si avem alte bazaconii, ma tot intreb cate mai pot inventa oamenii astia? Anyways, iubirica are 8 dinti, care trebuiesc ingrijiti de pe-acum, asa ca diseara trecem la spalat, desi marturisesc ca parca as lasa pe altcineva sa faca treaba asta in locul meu, fiindca prevad un scandal de mari proportii, urmat de un plans emotionant. Dar nu avem de ales, trebuie sa se obsinuiasca de mic cu deprinderi sanatoase si cu o buna igiena pentru ca astea conteaza enorm. Daca le inveti de mic, asa le duci toata viata, zic eu. Right? Un alt aspect la care trebuie sa incepem sa lucram este statul pe olita. Nu am incercat pana acum ca a fost enterocolita asta care ne-a pus la pamant, dar de maine ne punem serios pe treaba. Nasa ne-a daruit o minunata olita, asa ca e musai s-o inauguram. As prefera s-o inaugureze Stefan, nu eu...Ma intreb cum o sa reusesc sa invat un baiat sa faca la olita? Asta ar tine de taica-sau mai mult, nu? Dar cum el nu e aici, o sa incerc eu. Daca nu reusesc, pe cand mergem in Danemarca o sa il invete Bogdan. Ca ar fi cazul sa renuntam incet si la pampersi. Macar in timpul zilei...

3rd time in a row

Si daca tot am inceput cu cifra 3, sa va povestesc alte patanii: e a 3-a oara cand Stefan isi sparge gura. Prima data a facut isprava cu ajutorul telecomenzii cu care si-a plesnit una peste buza de jos. Instantaneu a curs sangele si mie mi s-a facut rau, desi sunt tare de caracter, dar se pare ca atunci cand e vorba de copilul meu ma ia valul. A 2-a oara a cazut cu gura pe o jucarie din plastic si atunci si-a spart buza de jos, din nou, de data asta iesind totul cu mare planset si suspin. Vreo jumate de ora a urlat inconsolabil si deja-mi venea sa sun salvarea, gandindu-ma ca imi ramane copilul cu sechele de la atata plans. Ieri, l-am pus pe jos, si a luat-o la goana in 4 labe de zici ca navalisera turcii in casa, si bineinteles, a cazut si si-a spart buza de jos din nou! Can you believe it? Ma gandesc, in sinea mea, cate ma mai asteapta oare?

Orice minune tine 3 zile???

Sunt 3 seri de cand iubirica doarme singur. Iar am o exprimare de cismea...nu ma refer ca doarme singur la el in patut, ci adoarme fara sa-l plimb, sa-i cant despre elefantii care se leagana pe panze de paianjeni si fara sa-i povestesc despre efectele devastatoare ale cutremurului din Japonia. Nu stiu cum s-a intamplat exact minunea (care marturisesc ca sper sa tina mai mult de 3 zile) pur si simplu l-am pus pe pat si l-am lasat sa se joace. S-a tot urcat pe perna, s-a dat jos, s-a intins si in final, cand m-am uitat la el, dormea deja. Nu am scris pe blog pana acum fiindca, credeam ca e doar o intamplare, dar aseara a fost deja a 3-a oara cand a adormit singur. Si sper ca in seara asta sa faca la fel. Este minunat feeling-ul, am senzatia ca e mai independent, mai mare. Oricum mai avem 1 luna si facem un anisor!!! Iar imi vine sa plang...(brrrrrrrrrrr) ce trece timpul asta!

La spital, din nou

Se pare ca suntem fani ai spitalului! Stefan a fost internat cateva zile iar. Diagnostic: faringita acuta+gastroenterocolita acuta. Minunat, nu? Totul a inceput subit (la noi se pare ca e un trend asta) intr-o miercuri seara cand a facut febra. El nu face febra 38 cu ceva care sa urce progresiv, ci direct 39,9. De data asta nu m-am panicat, am luat situatia in maini, m-am consolat ca asa se intampla cu bebeii si am incercat sa-i scad febra. In mod normal se incearca scaderea febrei timp de 3 zile, si apoi se intervine daca e cazul. Din 4 in 4 ore ii masuram temperatura si-i dadeam alternat nurofen cu panadol. Febra nu scadea nici de-a naibii asa ca am recurs la comprese caline pe picioare si la bai racoritoare. Degeaba! Cand, la ora 5 dimineata, a inceput sa faca pe langa febra o diaree nasoala am mers la urgente. Puteam sa stau si 10 zile acasa ca nu rezolvam nimic (gatroenterocolitele sunt nasoale). Au inceput si varsaturile, voma inclusiv apa si ceaiul, riscand sa se deshidrateze. I s-au pus perfuzii (una jumate), am luat antibiotic plus alte minuni impotriva diareei si uite-asa am mai facut un "concediu" prin spital. Nasol a fost ca pe cand sa iesim s-a pricopsit cu o tuse urata de tot de la o micuta care era cu noi in salon, spitalul fiind plin si fara rezerve. Asa ca, acum, suntem acasa unde ne recuperam cu tusea aia facand aerosoli si luand siropel. Trebe sa ne punem iar pe picioare, dar ce sa-i faci? Asta-i frumusetea de a fi mama, right?

Bude, budi

Sunt cuvintele pe care le repeta sistematic iubirica. Asa scrise nu par nu stiu ce, dar cand le pronunta e super amuzant. Nu stiu exact ce vor sa insemne dar ma gandesc ca au ele ceva semnificatie, doar nu le zice asa de dragul de-a le zice. Poate se gandeste la toaleta? (musai sa incep sa-l pun pe olita) sau se gandeste la amici (din lb. engleza buddy)...Hmmm o sa raman cu nedumerirea o buna bucata de vreme, timp in care, astept sa inceapa sa spuna cat mai multe cuvinte stiute numai de el.

How about a round of applause?

or...a standing ovation?! Iubirica mea s-a ridicat pentru prima data in picioare!!! Sunt in extaz, al noualea cer, insulele Bahamas sau unde vreti voi. Vorba lui Kate ex-Gosselin "I can almost cry now" lol! Serios acum, faceam patul de dimineata si cand m-am intors sa ma uit spre patutul iubiricii, el statea in picioare si se uita la mine. I was like: what??? are you serious? Eram prea socata ca sa imortalizez momentul, nu stiam ce sa fac - sa stau sa ma uit, sa-i fac poza sau sa-l iau in brate si sa fug cu el prin casa de fericire? Chiar daca nu i-am facut poza in acel moment, mi s-a ivit ocazia pe parcursul zilei, ca se pare ca a prins figura si se ridica de cate ori are chef. Deci, pana la urma, nu am ramas cu asa un moment important neimortalizat! Inca putin si face primii pasi, atunci o sa behai cu siguranta si nu-mi pasa daca or sa ma auda toti vecinii sau juma' de cartier. Barbatelul meu e mare dejaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Freedom!

A trecut ceva timp de cand nu am mai reusit sa postez nimic si ma simt tot mai vinovata in fiecare zi. Initial, ma gandeam sa nu mai scriu nimic pana cand il aniversam pe Stefan la implinirea primului an din viata, dar azi nu rezist tentatiei (si am si un pic de timp liber). Profit de faptul ca el doarme (sub stricta supraveghere a bunicii) si incerc sa aduc cat de cat blogul la zi. Motivul pentru care nu apuc sa mai scriu este ca iubirica se taraste prin toata casa (si pe langa asta a inceput incet sa faca cativa pasi si de-a busilea) ceea ce inseamna ca trebuie sa fiu dupa el in permanenta. Trage de usi, sertare de la mobila, bate in aragaz, rupe florile din balcon, imi scoate cablurile din calculator...sa continuu? Daca pana acum il puneam in patut si stateam linistita si-mi vedeam de treburi, de-acum nu mai razbesc cu el daca nu il las pe jos. Este normal sa-si doreasca mai multa libertate, are posibilitatea sa mearga unde vrea, sa cerceteze si totodata sa-si dezvolte muschii pentru cand va trebui sa inceapa sa umble. E foarte activ, motiv pentru care nici nu e asa gras, desi mananca bine, nu am probleme cu el. Are 8 dinti cu care musca tot ce prinde si plete tot mai lungi. Abia astept sa implineasca anisorul sa-i taie nasa motul. In mai, plecam la tati, pana atunci mai crestem putin si facem tot mai multe nazbatii. Ieri, de 8 martie, parca nu-mi venea sa cred ca deja am intrat si eu in categoria de mamica, cred ca o sa plang in hohote cand o sa primesc prima felicitare scris de barbatelul casei. Plus, mai este avantajul ca o sa primesc flori si de la barbatelul mic si de la cel mare! Lol! Se pare ca de maine incolo o sa avem si noi in sfarsit parte de primavara, de care ne-a fost tare dor, si o sa fim mai mult pe-afara la plimbarica. Si asa imi place sa ma plimb, iar Stefan e foarte fericit cand il scot afara cu caruciorul ca acum sta bine in fund si vede tot in jurul lui. Eu am inceput slabirea intensiva si marea performanta a fost ca intr-o saptamana am dat jos 4 kg. Mai am inca de munca dar nu ma las pana nu ajung unde vreau eu. Pana la ziua lui Stefan o sa fiu o mamica model si atunci voi atasa si pozele de rigoare. Na, ca m-am laudat destul! Urmeaza niste poze mai haioase cu iubirica, daca tot are parul lung, m-am gandit sa-i fac si niste codite. Enjoy!