Spiderman

Cand avea Stefan cateva luni am postat pe blog o poza in care era dat jos din balansoar, n-o sa uit niciodata cat de socata am fost cand l-am gasit pe covor. Credeam ca n-o sa ma mai surprinda nimic, dar iubirica mea e expert in a ma surprinde. N-o sa mai bat mult apa-n piua ci o sa las poza sa vorbeasca de la sine. Vorba aia, o poza face mai mult decat o mie de cuvinte, nu?

Avansam

si inca repede! Tot mai multe cuvinte noi: daga (gata), mindea (mingea), nuna (luna), vaiu' (tramvaiul) si inca multe altele pe care mi le amintesc pe parcurs. Stefan stie sa arate, daca il intrebi si daca are chef sa-ti arate, gura, dintii, mana, luna, mingea, crocodilul, usa, tramvaiul, apa, papucii, ciorapii, mana si inca multe altele pe care le si spune nu doar le arata. A invatat sa salute, asa frumos spune "ceau" ca ti se topeste sufletul. Toti vecinii il rasfata si le e tare drag. Deunazi il plimbam in parc si cand am trecut pe langa o banca pe care stateau doi tineri, il vad pe Stefan ca-si scoate sticla din gura, i-o intinde tipului si-i zice hotarat: ceau! La care el razand: hai noroc! A fost totala faza, nici daca vroiam nu iesea asa si n-o s-o uit nici cand voi inchide ochii. Este un mare smecheras si are o personalitate foarte placuta, imediat stie sa cucereasca. Alaltaieri, si-a prins degetele la usa de la dulap, l-am luat in brate sa-l linistesc si in timp ce plangea cu lacrimi de crocodil, il aud printre suspine: aaaa, manaaaaaaaaaaaaa! A stiut sa spuna ca acolo a facut buba, la mana. Este uimitor cum evolueaza de la o zi la alta, creierul e cel mai fascinant organ care poate exista, cel putin din punctul meu de vedere. Cand spune alo, eu ii tot zic sa vorbeasca cu tati. Ii spun sa ii zica la tati alo. Si azi am zis catre el: alo! Si el imi raspunde: tati. Deci, alo tati! Toate le retine, este de o receptivitate uimitoare si reuseste sa ma impresioneze tot mai mult. Sunt mai mult decat mandra de puiul meu drag!

Lala

Saptamana trecut cand am fost cu iubirica in parc, ne-am imprietenit cu Tudor, un baietel de 1 an jumate, care avea la el un calut rosu de plastic. Evident ca Stefan n-a stat pe ganduri si s-a repezit sa se joace cu minunata creatura. Bunica lui Tudor i-a spus la Stefan ca aia e Lala, asa il botezasera pe bietul cal. Bineinteles ca atat i-a trebuit la Stefan, de atunci oriunde vede un cal incepe: Lala, Lala, Lalaaaaaaaa! Azi a primit si el o Lala, sau mai bine zis, si-a ales singur. E aproape identic cu Lala lui Tudor, doar ca a noastra e magar. De fapt, e magarita, sa fie totusi la genul corespunzator. Need I say more despre cat de incantat e iubirica de Lala lui? Mi se umple sufletul de bucurie cand il vad cat se entuziasmeaza pentru lucruri care pentru noi adultii sunt sau par a fi marunte...

Alo?

Am ras azi de ne-am prapadit, cand l-am vazut pe Stefan patruland prin bucatarie, cu o bricheta neagra la ureche urland de zor: alo, alo! Motivul? mobilul meu e negru si vanzandu-ma ca vorbesc la el si raspund cu alo, s-a gandit sa-si faca si el rost de unul, asa ca s-a oprit la bricheta. Oricum a fost mortala faza, ma simt asa de implinita cand il vad cate stie si cate spune. Si-a imbogatit vocabularul iar, acum spune bubu (bunul), ceai, cica (pietricica), mana, papu (ciorapul), alo, vai si pupi (pufi e catelul din sat). Saluta lumea cu ceau si trimite pusi ca asa l-am invatat. In plus, stie sa numere pana la 10, dar nu doar asa ca repeta dupa mine. Daca numar eu si ma opresc la patru, el zice cici. Daca eu zic noua, el zice zece! Este un copil tare dezghetat si receptiv, chiar i-am cumparat o bratarica rosie, sfintita si i-am pus-o pe mana. Nu sunt superstitioasa de felul meu, dar se tot mira femeile pe el cand mergem in parc si mai bine sa aiba asa ceva. Ma simteam ciudat cand il auzeau cate spune si cascau ochii mari: pai asa de multe spune la 1 an si 3 luni? dar cum? cand a inceput? Si tot felul de intrebari din astea...

Curiozitati

Azi am fost pe la piata si am cumparat prune, sunt preferatele mele! Imi plac sa fie tari si putin mai acrisoare. Bineinteles ca nu se poate sa mananci ceva in preajma lui Stefan si sa nu-i dai si lui ca e jale...Asa ca a trebuit sa-i dau si lui, dar nu mare ne-a fost mirarea cand l-am vazut ca mesteca de zor, fara sa se strambe macar putin. Atunci mi-am amintit ca, in timpul sarcinii, desi nu am avut pofte deloc, am mancat mult acru: muraturi, ciorbe, supa de salata verde etc. Si se pare ca si iubiricii ii place acru. Interesant, nu-i asa?

Zippyyyyyyyyyyyyyyyyyy!

I-am comandat la Stefan un carucior sport nou. Aveam nevoie de unul urgent si dupa indelungi cautari si cercetari, am ales Inglesina Zippy. Sunt foarte multumita de el, dar nu ma apuc sa-i insir acum toate caracteristicile, pentru orice info, se gasesc pe net din belsug! Ieri l-am scos la primul drive test, pe care l-a trecut cu brio si iubirica e foarte incantat de el. Pentru bebe 2 cred ca voi cumpara tot Zippy, insa acela va fi system free 3 in 1. Adica are landou, scoica si scaun auto plus o multime de alte accesorii. Mi se pare un sistem bine inchegat si am stat sa fac un calcul: daca e sa cumpar separat carucior, scoica si scaun de masina ajung la acelasi pret cu Zippy system. Si, prefer sa le am toate din acelasi model, este un sistem fiabil, merge impecabil, usor si se pliaza in 3 secunde cu o singura mana. Ce mi-a placut cel mai mult la Zippy e ca atunci cand il pliezi nu trebuie sa iei nimic jos de pe el. Isn't it wonderful?

Prima maseluta

Sau mai bine zis, primul colt de maseluta a rasarit in partea stanga, jos. Nu a facut circ dar in 2 nopti a avut somnul mai agitat si a trebuit sa-i dau nurofen ca sa se poata odihni. Saliveaza abundent, semn ca urmeaza si altele, iar eu nu pot decat sa sper ca nu se va chinui prea tare. Si mie-mi iese maseaua de minte in dreapta jos si credeti-ma ca doare ingrozitor!!! Felicitari iubiricii pentru maseluta!

La Multi Ani iubirica!

15 lunite avem astazi! Sunt atat de fericita ca nu pot sa exprim in cuvinte, iubirica ne aduce tot mai multe bucurii in fiecare zi! Vorbeste tot mai mult, si toti din jur se mira cat de harnic e la vorba, prezicand ca la 1 an jumate va vorbi bine. Eu sunt incantata cand il vad ca-mi arata usa si-mi spune uta. Sau cand ajungem in parc si-mi spune huta...nu mai vorbesc atunci cand il vede pe Bogdan pe web, incepe sa strige extaziat tata! Si se uita cu mare drag la el. Suntem incantati de evolutia si dezvoltarea lui, sper sa ramana tot asa istet si cand va fi mai mare. Azi, de ziua lui, ii dorim multa sanatate, fericire, impliniri si tot ce e mai bun in viata! Te iubim, mami si tati!

Umblam bine!

Cand scriu aceste randuri, simt, deopotriva bucurie, si nostalgie. Ma bucur ca puiul meu umbla bine singur, vorbeste, e tot mai receptiv si mai istet pe zi ce trece, si ma intristez cand realizez ca e mare deja, vrea sa fie independent sa mearga singur nu tinut de mana. A trecut repede primul an, in curand ma trezesc ca vine al doilea. Si parca mi-e tot mai dor de bebele meu mic si neajutorat. Am sentimentul neplacut ca parca am ratat unele momente speciale, desi, am fost langa puiul meu in fiecare clipa. Ma consoleaza un singur lucru: ca atat eu cat si Bogdan ne dorim inca un copil. Nu chiar acum, dar nici foarte mult nu mai e pana atunci. Nu vreau ca Stefan sa creasca singur, conteaza enorm sa ai un frate/sora cu care sa te joci, certi, bati si sa-ti spui secretele. Eu am crescut singura, stiu ce inseamna si chiar nu-mi doresc asta pentru copilul meu. In plus, nu vrem ca diferenta de varsta dintre ei sa fie mare, e mai bine asa. Desi e un pic mai greu, e mai frumos sa creasca impreuna. Intr-un fel sunt tare nerabdatoare sa avem bebe 2, si mi-as dori tare mult sa fie tot baiat. Bine, in primul rand orice ar fi ne vom bucura de el/ea, important e sa fie sanatos/a. Cred ca m-am obisnuit sa fiu mama de baiat, am dexteritate deja. De a 2-a sarcina voi profita la maxim si voi face toate lucrurile pe care nu le-am facut prima data. Voi scrie pe blog fiecare traire, imi voi picta burtica, voi face poze cu Stefan si burtica si multe altele. La prima sarcina nu ai de unde sa le stii pe toate, lipsa de experienta si teama de necunoscut isi lasa amprenta. Dar a doua oara voi fi mai pregatita cu siguranta! Am inceput sa ma uit dupa lucruri pt. bebe, chiar daca e inca devreme, ma face sa ma relaxez si sa ma simt bine. Pe atunci vom sta deja la casa asa ca o sa am de lucru, sa amenajez nu una ci doua camere. A lui Stefan vreau sa fie speciala, iar a lui bebe sa fie de vis. Imi plac lucrurile calde, primitoare, care sa te fac sa te simti ca esti acasa si sa vrei sa te reintorci de fiecare data cu placere. Pt. bebe 2 voi cumpara cartea bebelusului - o carte superb realizata unde se noteaza fiecare amintire si realizare importanta a copilului - un balansoar Graco Sweet Peace - mi se pare absolut divin si abia astept sa-l pun pe bebe acolo, un carucior frumos, practic si util si hainute. Desi multe hainute nu vom cumpara, mai ales daca vom avea baietel, pt. ca am pastrat destule de-ale lui Stefan care sunt frumoase si ca noi. Inca putin pana la implinirea visului...

Tv-ul, un rau necesar

Intr-o seara cand ii dadeam la Stefan sa manance, era cam marait, ceva il supara si nu prea avea chef sa deschida gura la papa. Se si foia de mama focului si nestiind ce sa fac, am pornit televizorul si i-am spus: - hai sa-ti pun niste muzica! Atata a trebuit, de atunci, in fiecare seara cand mananca imi arata televizorul si face iiiii. Asa ca, seara, mancam cu muzica...In rest nu are treaba, dar seara e musai sa-i dau drumul la muzica. De acum inainte trebe sa fiu mai precauta, iubirica a devenit un mic speculant!

O noua achizitie

Nu stiu de ce am asteptat atata pana sa-i cumpar la Stefan scaun de masa. Aveam impresia ca o sa-l tin de ornament, ca nu va sta in el si nu-l voi folosi. Dar deja devenea tot mai dificil sa-i dau sa manance in scoica pentru ca e la varsta la care totul ii distrage atentia si vrea sa mearga, nu sa stea intr-un loc. Asa ca, ora de masa, era un chin pentru mine! Am cumparat scaunelul cand ne-am intors acasa si am ales sa fie culoarea galben cu portocaliu. M-am saturat tot de albastru si vreau sa daram traditia lucrurilor albastre la baieti. Scaunul e comod, bebe sta in el, chiar ii place. Si mie mi-a usurat munca de 1000 de ori, asa ca ma bucur ca s-au inventat si aceste dispozitive!

Alte schimbari

Desi nu avem o luna de cand am fost in Danemarca, Stefan s-a schimbat enorm! Umbla singurel pe distante tot mai mari, chiar m-a lasat cu gura cascata aseara in parc, cand, a mers de la banca pe care stateam pana la banca vecina fara ajutor. Si la vorbit am evoluat: pucii (papucii), apu (ciorapul), bobo (bebe) si multe altele. Arata tot mai des cu mana sau cu degetul spre ceva care ii atrage atentia, si daca nu-l bag in seama tipa sa ma uit inspre ce arata el. Poiting-ul (aratatul cu degetul) este foarte important la copilul mic. E unul dintre semnele ca acesta se dezvolta corespunzator. De cateva zile, iubirica a inceput sa danseze cand aude muzica. Se propteste in picioare si incepe sa dea din fund, e asa de comic! Nu stiu cum de s-a apucat sa faca asta, noi nu i-am aratat. Atata ca dansam mult cu el in brate cand avea 9-11 luni. Dar nu m-as fi gandit ca retine si aplica mai tarziu treaba asta. Oricum ne place tare mult cand danseaza, si am planuita o filmare cu el in actiune cat de curand!

We're back!

Back from Dk, and back to posting on the blog. Impresii? Dupa aproape 3 saptamani in Danemarca, pot spune ca a fost super, zilele au trecut relativ repede, vremea a fost minunata si ne-am permis sa mergem la mare cu ocazia asta. A fost prima data cand l-am dus pe Stefan la mare si ne-am bucurat din doua motive: primul e ca ii place enorm apa iar al doilea e ca briza marii e foarte benefica pentru toti, in special pentru copii. Despartirea de tati a fost grea, dar ne consoleaza gandul ca mai avem o luna si vine acasa. Dupa aceea vom merge toti acolo, mai ales ca Stefan e tare atasat de tata. Toata ziua il pomeneste, ieri l-a vazut pe web si a ranjit, l-a aratat cu degetul si a zis "tata". De cand ne-am intors am incercat sa-i reiau la iubirica "rutina" pe care o aveam inainte de a pleca: mergem de 2x/zi in parc, ne jucam cu jucariile, am fost in sat 2 zile si ne-am simtit super: s-a balacit in piscina cu verisorul lui, s-a jucat cu catelul, pisica si alte "creaturi" care erau pe-acolo. A fost foarte bine, si ma bucur ca avem posibilitatea sa il ducem peste tot, sa interactioneze cu ceilalti si sa petreaca clipe frumoase.

Primii pasi

nesustinut!!! Am asteptat mult acest moment, sa-mi vad puiul ca incepe timid sa faca primii pasi singurel... Incet, mai clatinat, mai temator dar a inceput. Si isi tine tot mai bine echilibrul pe zi ce trece! Sunt extrem de fericita si ma surprinde in fiecare zi cu cate ceva nou. A inceput sa vorbeasca tot mai multe, spune clar: apa, mama, baba, tata, niam niam, papa, buga (pitigoiul), da, haide, ada, ade (arde), pfoa, caca. Imita cum face calul, recunoaste o gramada de lucruri si ne imita in toate. Se cearta cu noi daca nu-l bagam in seama, e foarte pofticios - nu putem manca nimic pana nu gusta si el ca altfel se lasa cu scandal. Rade mai mereu, ii place sa ne jucam cu el si face o gramada de nazbatii. Are multe jucarii, am inceput sa-i aratam lego duplo, desi inca nu are dexteritatea sa lucreze cu ele. Vrem sa-l obisnuim cu piesele, noi construim, el darama. Ii punem piese in mana si-l punem sa le suprapuna. E foarte incantat cand facem asa. Desi nu e gras de felul lui, mananca foarte bine si ma bucur ca nu trebuie sa alerg cu mancarea dupa el. L-am dus intr-o gramada de locuri frumoase si abia astept sa mai creasca putin sa fie mai receptiv si sa inteleaga si mai multe din jurul lui. Azi am fost la zoo, ii plac mult animalele si ne-am distrat copios. Daca ar trebuie sa uploadez toate pozele din locurile pe unde am fost nu mi-ar ajunge spatiul de pe blog. Maine e ziua iubiricii, implineste 1 an si 2 luni. La multi ani puiul meu!

Adidasi de bebe

Inainte sa ii cumparam la Stefan prima pereche de adidasi, eram ferm convinsa ca ii voi lua unii obisnuiti, adica nu de firma. Eram pe conceptul ca nu are rost sa-i iau ceva de marca pentru ca oricum el nu pune pret pe asta, e prea mic ca sa-l intereseze astfel de detalii si creste foarte repede, asa ca nu-i poate purta prea mult timp. Si, totusi, cand am vazut o pereche de adidasi puma din colectia noua pentru copii, nici eu, nici Bogdan nu ne-am putut abtine sa nu-i luam. Ce nu fac parintii pentru copii lor? Au costat 280 de coroane daneze, un pret destul de piperat, dar pur si simplu a trebuit sa-i luam. Si i-am asortat langa un trening puma foarte dragut. Chiar daca e bebe, Stefan trebuie sa fie chic, right?

Salutari din tara lui Hans Christian Andersen

Am ajuns cu bine in Danemarca, trebuie sa mentionez ca am avut emotii din cauza drumului. Nu am mai calatorit niciodata la drum asa de lung cu Stefan, si mi-era frica ca nu va sta, ca va plange sau ii va fi rau. Nu s-a intamplat nimic de acest gen, din contra, s-a comportat exemplar atat pana in Debrecen la aeroport, cat si pe avion. Odata ajunsi aici ne-am instalat si au urmat 2 zile de odihna si de acomodare, abia azi am iesit la o plimbare mai lunga si am vizitat niste gradini superbe din Hillerod. Urmeaza sa mergem la zoo, in port la vapoarele mari, la castelul lui Hamlet etc. Poate va intrebati cum a reactionat Stefan la intalnirea cu tati? I-a zambit din prima, nici nu m-as fi asteptat, se pare ca sangele apa nu se face! De imprietenit s-au imprietenit foarte repede, sa vedem cum va fi cand vom pleca acasa. Oricum de data asta nu vom mai sta mult fara tati deoarece o sa vina el acasa in august!

2 cuvinte noi

Ieri, Stefan, a adaugat inca 2 cuvinte la vocabular: primul a fost "haide!" din cauza ca l-am tinut pe loc si nu-i place, iar celalalt a fost "caca". Se juca in nisip si a vrut sa puna mana pe ceva si i-am spus ca nu e voie, e caca. Si el si-a ridicat privirea si dupa cateva secunde a zis caca. De atunci il pronunta constant. Desi spune caca tot vrea sa puna mana pe unde nu trebuie. Si mai are mania de a baga pietre in gura, trebuie sa stau cu ochii pe el ca pe foc. Ar cam trebui sa termin de impachetat, maine deja suntem in drum spre Dk! Avem mai putin de 24 de ore...

In aer liber

Sambata am fost in sat cu ai mei si cu Stefan. Am mers la un gratar, mi-am vazut nepoteii si ne-am bucurat de aerul curat de la tara. Iubirica adora animalele, e in extaz cand le vede. Imi spunea titi cu gura pana la urechi si l-am lasat sa se joace cu unul dintre cei 3 puisori de pisica. Am mers si la iepuri si la rate si daca era dupa el ar fi intrat si in cotetul porcilor...Ne-a prins tare bine iesirea asta, a avut o gramada de lucruri de vazut, s-a obosit, a dormit si a mancat foarte bine cand ne-am intors acasa. Acum ne pregatim de plecare, mai sunt 2 zile si ajungem la tati. Spre marea mea rusine, inca n-am impachetat mai nimic, sper sa nu uit ceva, am si o duzina de haine de spalat. Mi s-au adunat multe de saptamana trecuta, ieri a fost sarbatoare si uite-asa am ramas cu ele pe azi. Stefan are plin de haine murdare, e incredibil cum murdareste un copil mic, si inca nu umbla singur!!! Nu conteaza, sanatos sa fie, ca restul le facem noi...

Noi realizari

Avem 13 lunite si de mai bine de o saptamana Stefan zice apa, tata, baba, niam-niam. Dar le zice asociat: cand ii este sete imi zice apa si uneori arata si cu degetul spre sticluta. Cand ii e foame se catara sau se agata de mine si zice niam-niam. Daca-l intreb unde-i baba? o cauta pe maica-mea cu privirea. Desi nu merge singur inca, eu sunt foarte fericita de cum evolueaza, este un copil foarte receptiv si inteligent. Daca o tine tot asa o sa fie ca o melita de vorbaret. Ma bucur cand vad ca pricepe tot mai multe pe zi ce trece. Inca 10 zile si pleeeeeeecccccaaaaaammm! Abia astept sa ajungem la tati, a trecut ceva vreme de cand nu ne-am vazut...

Lucky 13

Sper ca 13 sa fie cu noroc, deoarece atatea zile mai sunt pana ne reintalnim cu tati. Am ceva emotii, sper sa fie ok cu iubirica in avion, sa nu planga, sa stea cuminte and so on and so forth! Am ezitat putin inainte sa rezerve Bogdan biletele de avion, nu din cauza ca n-as fi vrut sa mergem in Dk, ci din cauza ca n-am mai fost plecata la asa drum lung cu Stefan. Dar, sunt convinsa ca va fi bine. In data de 16, la ora 13:45 vom decola spre Danemarca. Drumul pana acolo nu e lun, cam 1 ora si putin cu avionul, deci sper sa treaca repede si bebe sa fie cuminte. Abia astept sa ajungem ca tare ne e dor de tati. O sa mergem in Copenhaga la zoo, la Tivoli si pe unde-o sa mai apucam, si cred ca Stefan o sa fie incantat! De-ar trece mai repede astea 13 zile...

La Multi Ani tuturor copiilor!

Ei sunt cei care ne dau sens vietii, datorita lor ni s-a implinit cea mai mare binecuvantare, aceea de a fi mame. La Multi Ani iubiricii mele, ii doresc multa sanatate si tot ce-i mai bun! La fel imi doresc pentru fiecare copil din lumea-ntreaga - sa fie mereu cu zambetul pe buze si sa nu stie ce-i greul niciodata!

Updates

Aproape ca am uitat cum trebuie sa ma loghez pe blog, rusine sa-mi fie! Nu credeam ca pe masura ce Stefan creste eu o sa am tot mai putin timp pentru blog, internet etc. Chiar daca nu mai e addicted de bratele mele, trebuie sa-l supraveghez. Este ca o bomba cu ceas, cerceteaza toate colturile, trage jos sau dupa el tot ce prinde. Si asta e de-abia inceputul, insa nu ma enervez, il las sa exploreze tot, sa-si satisfaca curiozitatea, pentru ca sa aiba o dezvoltare cat mai armonioasa. A inceput sa arate cu degetul, stie tot mai multe lucruri pe zi ce trece. Ma tot intreb: oare azi cu ce ma mai surprinde? Inca nu merge singurel, ii este frica sa renunte la maini, dar nu-l grabesc, toate la timpul lor. I-am cumparat o tricicleta pe care o ghidez eu si tare mult ii place cand il duc asa la plimbare. E si mai usor decat cu caruciorul - acolo trebuia sa-l tin legat pe cand in tricicleta are mai multa libertate de miscare, vede mai bine in jurul lui. Zilele ne trec cam la fel: papam, dormim, mergem in parc, ne jucam. Asteptam sa vina tati in concediu, am zis ca mai bine stam 1 luna jumate acasa cu el si apoi sa mergem in Danemarca. Nu avea rost sa plecam acum si sa facem concediul acolo. O sa fie mai frumos aici cu bunicii, nasii, prietenii. O sa mergem la strand cu iubirica ca si asa ii place tare mult in apa. Yuppppiiiiiiiiiiii! Abia astept! :)

Schimbari

Daca pana acum Stefan radea la toata lumea, de ceva timp incoace incepe sa planga cand mergem undeva unde nu cunoaste lumea sau daca vine cineva in vizita. Imediat pune buza si incepe plansul, deja se manifesta si la el anxietatea fata de straini. Azi, a venit o prietena in vizita, si cand a intrat inauntru a inceput bebe meu la plans de zici ca era sfarsitul. Si, ceva ce nu a mai facut pana acum, s-a agatat de mine cersind cu lacrimile-n ochi sa-l iau in brate si sa-l "salvez". Eu ma bucur ca are si manifestarea asta de teama, e mai bine sa fie asa decat sa mearga la orice necunoscut in brate. Lumea e plina de oameni rai si de cele mai multe ori este bine sa fim precauti si sa suflam si-n iaurt, vorba aceea. Totusi, imi place ca teama asta nu tine mai mult de 10 minute, se acomodeaza repede in preajma persoanelor straine si nu devine irascibil ore intregi incat sa nu te mai poti intelege cu el. Inca asteptam sa faca primi pasi singurel, are teama sa-si dea drumul la mana, desi uneori ma impinge ca si cum ar spune ca vrea sa mearga singur, dar tot el se razgandeste repede. Oricum, nu-l grabesc, are timp de acum incolo sa umble si singurel. Din acel moment or sa vina si necazurile si grijile, toata lumea-mi spune asta. Si sunt constienta ca asa va fi, nici nu vreau sa ma gandesc pe unde-o sa-i treaca prin minte sa mearga!

Avem 1 anisor!

Implinit oficial, cu acte in regula! :P Petrecerea de ieri a fost pe masura, Stefan a primit multe cadouri, s-a distrat, a papat frisca de pe tort si a fost tuns. Ii sta super cheliuta, i-am pus motul la pastrare si i-am pus pe masa cateva lucruri, asa cum e traditia, sa vedem ce alege. Prima data a luat 2 pixuri, apoi cheile de la masina, un garou medical (poate o sa se faca medic) si in final cateva monede. A fost super, puiul nostru e mare deja si tot mai inteligent pe zi ce trece. Sa cresti mare si sanatos iubirica mea!

La Multi Anisori Stefan!

Am asteptat 1 an si 9 luni de zile pana sa-i pot face aceasta urare iubiricii. Si acum, cand aceasta zi speciala e aici ma simt neputincioasa, pur si simplu m-am blocat. Imi imaginam ce urare deosebita o sa-i fac lui Stefan dar nu pot sa exprim in cuvinte mai mult decat ca imi doresc, ca orice mama pentru puiul ei, sa fie sanatos, sa aiba parte de impliniri, succese si fericire. Ma rog ca Doamne Doamne sa aiba grija de el mereu acolo unde este peste puterile noastre, tot ce tine de noi ca parinti, vom face. La Multi Anisori puiul meu drag, imi este peste puteri sa spun ce insemni pentru noi, cata iubire incape in sufletul unor parinti atunci cand isi privesc copilul...Esti cel mai important pentru noi, nimic nu va putea egala aceasta dragoste pe care ti-o purtam! Mami si tati, cu drag!

Paste Fericit tuturor!

Sa avem parte de zile frumoase, linistite si implinite alaturi de cei dragi noua! Hristos a Inviat!

7 days!

Era filmul ala spooky, "The ring", in care cand iti urma randul sa mori erai sunat si o voce din aia mai mult decat creepy te anunta asa sec: "7 days", care insemna ca mai ai 7 zile de trait. Si totusi, postarea asta nu se refera la asa ceva nici pe departe (doar ca mintea mea bolnava isi aminteste tot felul de minuni) ci e vorba despre exact o saptamana pana cand iubirica implineste primul anisor din viata! Deja am in cap meniul care trebuie pregatit, abia astept sa-l imbrac frumos, cu cravata, sa ma aranjez si eu si sa sarbatorim cum se cuvine. Doar am un singur baiat si nu implineste de 10 ori primul anisor. Era frumos daca putea fi si tati cu noi, dar macar asa avem motiv sa sarbatorim si cu el cand ajungem in Danemarca. Asta inseamna de 2xtort/praji/bunatati...vorba aia: vrabia malai viseaza! Prezenta mea tot mai rar pe blog se datoreaza faptului ca Stefan nu sta o clipa-n loc. Trebuie dus in parc, umbla bine sustinut de manute, sau se tine de pat, mobila, scaune, tot ce prinde. Ii e frica sa-si dea drumul singur dar avem timp, toate la timpul lor, cand e pregatit. Atasez cateva poze facute zilele astea.

Na na, ta ta

De dimineata stateam cu Stefan in brate. La un moment dat a inceput sa vorbeasca pe limba lui, si nu mare mi-a fost mirarea, cand a inceput sa zica na na na si imediat dupa ta ta ta. Concluzia? Pe taica-sau il asteapta o chefaneala zdravana. Cine stie ce-o fi facut? Lol!

Periuta de dinti, must have-ul bebelusilor

Am fost la cumparaturi si i-am achizitionat iubiricii prima periuta de dinti si pasta pentru bebelusi. Periuta are un fel de siguranta care nu-i da voie sa alunece pe gat in jos, evitandu-se astfel greata si voma. Eu am avut perie din aia normala, acum suntem moderni si avem alte bazaconii, ma tot intreb cate mai pot inventa oamenii astia? Anyways, iubirica are 8 dinti, care trebuiesc ingrijiti de pe-acum, asa ca diseara trecem la spalat, desi marturisesc ca parca as lasa pe altcineva sa faca treaba asta in locul meu, fiindca prevad un scandal de mari proportii, urmat de un plans emotionant. Dar nu avem de ales, trebuie sa se obsinuiasca de mic cu deprinderi sanatoase si cu o buna igiena pentru ca astea conteaza enorm. Daca le inveti de mic, asa le duci toata viata, zic eu. Right? Un alt aspect la care trebuie sa incepem sa lucram este statul pe olita. Nu am incercat pana acum ca a fost enterocolita asta care ne-a pus la pamant, dar de maine ne punem serios pe treaba. Nasa ne-a daruit o minunata olita, asa ca e musai s-o inauguram. As prefera s-o inaugureze Stefan, nu eu...Ma intreb cum o sa reusesc sa invat un baiat sa faca la olita? Asta ar tine de taica-sau mai mult, nu? Dar cum el nu e aici, o sa incerc eu. Daca nu reusesc, pe cand mergem in Danemarca o sa il invete Bogdan. Ca ar fi cazul sa renuntam incet si la pampersi. Macar in timpul zilei...

3rd time in a row

Si daca tot am inceput cu cifra 3, sa va povestesc alte patanii: e a 3-a oara cand Stefan isi sparge gura. Prima data a facut isprava cu ajutorul telecomenzii cu care si-a plesnit una peste buza de jos. Instantaneu a curs sangele si mie mi s-a facut rau, desi sunt tare de caracter, dar se pare ca atunci cand e vorba de copilul meu ma ia valul. A 2-a oara a cazut cu gura pe o jucarie din plastic si atunci si-a spart buza de jos, din nou, de data asta iesind totul cu mare planset si suspin. Vreo jumate de ora a urlat inconsolabil si deja-mi venea sa sun salvarea, gandindu-ma ca imi ramane copilul cu sechele de la atata plans. Ieri, l-am pus pe jos, si a luat-o la goana in 4 labe de zici ca navalisera turcii in casa, si bineinteles, a cazut si si-a spart buza de jos din nou! Can you believe it? Ma gandesc, in sinea mea, cate ma mai asteapta oare?

Orice minune tine 3 zile???

Sunt 3 seri de cand iubirica doarme singur. Iar am o exprimare de cismea...nu ma refer ca doarme singur la el in patut, ci adoarme fara sa-l plimb, sa-i cant despre elefantii care se leagana pe panze de paianjeni si fara sa-i povestesc despre efectele devastatoare ale cutremurului din Japonia. Nu stiu cum s-a intamplat exact minunea (care marturisesc ca sper sa tina mai mult de 3 zile) pur si simplu l-am pus pe pat si l-am lasat sa se joace. S-a tot urcat pe perna, s-a dat jos, s-a intins si in final, cand m-am uitat la el, dormea deja. Nu am scris pe blog pana acum fiindca, credeam ca e doar o intamplare, dar aseara a fost deja a 3-a oara cand a adormit singur. Si sper ca in seara asta sa faca la fel. Este minunat feeling-ul, am senzatia ca e mai independent, mai mare. Oricum mai avem 1 luna si facem un anisor!!! Iar imi vine sa plang...(brrrrrrrrrrr) ce trece timpul asta!

La spital, din nou

Se pare ca suntem fani ai spitalului! Stefan a fost internat cateva zile iar. Diagnostic: faringita acuta+gastroenterocolita acuta. Minunat, nu? Totul a inceput subit (la noi se pare ca e un trend asta) intr-o miercuri seara cand a facut febra. El nu face febra 38 cu ceva care sa urce progresiv, ci direct 39,9. De data asta nu m-am panicat, am luat situatia in maini, m-am consolat ca asa se intampla cu bebeii si am incercat sa-i scad febra. In mod normal se incearca scaderea febrei timp de 3 zile, si apoi se intervine daca e cazul. Din 4 in 4 ore ii masuram temperatura si-i dadeam alternat nurofen cu panadol. Febra nu scadea nici de-a naibii asa ca am recurs la comprese caline pe picioare si la bai racoritoare. Degeaba! Cand, la ora 5 dimineata, a inceput sa faca pe langa febra o diaree nasoala am mers la urgente. Puteam sa stau si 10 zile acasa ca nu rezolvam nimic (gatroenterocolitele sunt nasoale). Au inceput si varsaturile, voma inclusiv apa si ceaiul, riscand sa se deshidrateze. I s-au pus perfuzii (una jumate), am luat antibiotic plus alte minuni impotriva diareei si uite-asa am mai facut un "concediu" prin spital. Nasol a fost ca pe cand sa iesim s-a pricopsit cu o tuse urata de tot de la o micuta care era cu noi in salon, spitalul fiind plin si fara rezerve. Asa ca, acum, suntem acasa unde ne recuperam cu tusea aia facand aerosoli si luand siropel. Trebe sa ne punem iar pe picioare, dar ce sa-i faci? Asta-i frumusetea de a fi mama, right?

Bude, budi

Sunt cuvintele pe care le repeta sistematic iubirica. Asa scrise nu par nu stiu ce, dar cand le pronunta e super amuzant. Nu stiu exact ce vor sa insemne dar ma gandesc ca au ele ceva semnificatie, doar nu le zice asa de dragul de-a le zice. Poate se gandeste la toaleta? (musai sa incep sa-l pun pe olita) sau se gandeste la amici (din lb. engleza buddy)...Hmmm o sa raman cu nedumerirea o buna bucata de vreme, timp in care, astept sa inceapa sa spuna cat mai multe cuvinte stiute numai de el.

How about a round of applause?

or...a standing ovation?! Iubirica mea s-a ridicat pentru prima data in picioare!!! Sunt in extaz, al noualea cer, insulele Bahamas sau unde vreti voi. Vorba lui Kate ex-Gosselin "I can almost cry now" lol! Serios acum, faceam patul de dimineata si cand m-am intors sa ma uit spre patutul iubiricii, el statea in picioare si se uita la mine. I was like: what??? are you serious? Eram prea socata ca sa imortalizez momentul, nu stiam ce sa fac - sa stau sa ma uit, sa-i fac poza sau sa-l iau in brate si sa fug cu el prin casa de fericire? Chiar daca nu i-am facut poza in acel moment, mi s-a ivit ocazia pe parcursul zilei, ca se pare ca a prins figura si se ridica de cate ori are chef. Deci, pana la urma, nu am ramas cu asa un moment important neimortalizat! Inca putin si face primii pasi, atunci o sa behai cu siguranta si nu-mi pasa daca or sa ma auda toti vecinii sau juma' de cartier. Barbatelul meu e mare dejaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Freedom!

A trecut ceva timp de cand nu am mai reusit sa postez nimic si ma simt tot mai vinovata in fiecare zi. Initial, ma gandeam sa nu mai scriu nimic pana cand il aniversam pe Stefan la implinirea primului an din viata, dar azi nu rezist tentatiei (si am si un pic de timp liber). Profit de faptul ca el doarme (sub stricta supraveghere a bunicii) si incerc sa aduc cat de cat blogul la zi. Motivul pentru care nu apuc sa mai scriu este ca iubirica se taraste prin toata casa (si pe langa asta a inceput incet sa faca cativa pasi si de-a busilea) ceea ce inseamna ca trebuie sa fiu dupa el in permanenta. Trage de usi, sertare de la mobila, bate in aragaz, rupe florile din balcon, imi scoate cablurile din calculator...sa continuu? Daca pana acum il puneam in patut si stateam linistita si-mi vedeam de treburi, de-acum nu mai razbesc cu el daca nu il las pe jos. Este normal sa-si doreasca mai multa libertate, are posibilitatea sa mearga unde vrea, sa cerceteze si totodata sa-si dezvolte muschii pentru cand va trebui sa inceapa sa umble. E foarte activ, motiv pentru care nici nu e asa gras, desi mananca bine, nu am probleme cu el. Are 8 dinti cu care musca tot ce prinde si plete tot mai lungi. Abia astept sa implineasca anisorul sa-i taie nasa motul. In mai, plecam la tati, pana atunci mai crestem putin si facem tot mai multe nazbatii. Ieri, de 8 martie, parca nu-mi venea sa cred ca deja am intrat si eu in categoria de mamica, cred ca o sa plang in hohote cand o sa primesc prima felicitare scris de barbatelul casei. Plus, mai este avantajul ca o sa primesc flori si de la barbatelul mic si de la cel mare! Lol! Se pare ca de maine incolo o sa avem si noi in sfarsit parte de primavara, de care ne-a fost tare dor, si o sa fim mai mult pe-afara la plimbarica. Si asa imi place sa ma plimb, iar Stefan e foarte fericit cand il scot afara cu caruciorul ca acum sta bine in fund si vede tot in jurul lui. Eu am inceput slabirea intensiva si marea performanta a fost ca intr-o saptamana am dat jos 4 kg. Mai am inca de munca dar nu ma las pana nu ajung unde vreau eu. Pana la ziua lui Stefan o sa fiu o mamica model si atunci voi atasa si pozele de rigoare. Na, ca m-am laudat destul! Urmeaza niste poze mai haioase cu iubirica, daca tot are parul lung, m-am gandit sa-i fac si niste codite. Enjoy!

Ce-am invatat nou?!

Iubirica mea e tare incantat de fiecare data cand ii arat ceva nou (trebuie sa-l mituiesc tot timpul cu cate una sau alta) si invata foarte repede cum functioneaza anumite lucruri. Ieri, m-am gandit ca ar fi cazul sa-i arat cum deschidem cartea, si, spre mare mea surprindere, nu a trebuit sa-i arat decat de 2 ori. Deja e maestru la deschisul cartii, si face ochii mari de fiecare data cand da pagina la o parte. O deschide, o inchide, iar o deschide, iar o inchide...si tot asa pana ma plictisesc eu. Incep sa ma gandesc ce sa-l mai invat, ce ar putea sa ii placa unui bebe de nici 10 luni? Ii place sa deschida usile de la dulapuri, sa apese si sa zgarie butonul de la tv, sa inspecteze masina de spalat cand e pornita, in mare, cam tot ce nu e voie aia vrea. Dar ma bucur sa-l vad ca invata repede si retine usor. Bineinteles ca in timp ce rasfoia cartea aseara, eu am sarit pe aparatul foto sa nu cumva sa ratez momentul.

Daddy has left...

si noi am ramas iar singuri. O sa fie greu sa ne acomodam, dupa 4 luni in care am fost zilnic impreuna. Ma consoleaza gandul ca peste 2 luni plecam si noi, vom fi iar impreuna si ne va fi bine. Incerc sa ma adun acum, trebuie sa fiu tare pentru Stefan. O sa-i lipseasca si lui tati...s-a obisnuit asa bine cu el! Sunt prea low acum ca sa mai pot scrie ceva, probabil in zilele care urmeaza o sa reusesc sa-mi mai ridic moralul...

We're back!

Dupa o pauza si o leneveala indelunga, am hotarat ca e timpul sa updatez acest blog abandonat de aproape o luna. In tot acest timp in care nu am postat nimic, s-au intamplat multe lucruri cu bebe Stefan, si o sa incerc sa le notez pe toate azi. First thing's first, i-am repetat la bebe toate analizele (sange, scaun, urina, eco abdominal etc) si au iesit perfect. Suntem mai linistiti si noi acum in privinta asta. Urmatorul set de analize i-l vom face la sfarsitul lui aprilie, inainte de marea plecare. Care plecare? Plecarea, sau mai bine zis mutarea in Danemarca. Tati are un apartament acolo care ne asteapta. Saptamana viitoare pleaca Bogdan, si noi stam pana in mai ca sa-i taie nasa motul la bebelin. Intre timp o sa impachetam ce avem de dus si o sa asteptam cu nerabdare revederea cu tati. Ce face nou Stefan? Ma uimeste cu fiecare zi: se taraste rapid peste tot, si prefera sa-l pun pe covor. E foarte incantat cand ajunge pe parchet si bate de zor pe el. Se pregateste sa merga de-a busilea, sasaie ca o soparla, aplauda si rade cand aude la tv melodia Rihannei sau a lui Mohombi, adora sa-l luam la dans si sa-l ducem peste tot unde vrea el. Mananca bine (desi nu e gras) se pare ca tine la silueta. Este un copil frumos, istet si cuminte care ne bucura in fiecare zi si ne face extrem de fericiti!

My own piranha

De mica am fost fascinata de pestii aia umflati, mici si cu dintii iesiti in relief - adica de piranha, si acum se pare ca dorinta de a avea unul personal mi s-a implinit. Stefan e un piranha in toata puterea cuvantului si am sa va spun de ce: aseara m-a atacat! La propriu! L-am luat in brate, cu fata spre mine si m-a prins de obraji cu amandoua mainile in timp ce cu gura s-a aruncat asupra nasului meu. Am avut reflex in ultimul moment si mi-am ferit sarmanul nas care mai mult ca sigur ar fi fost devorat. In schimb, degetele mele sunt ranite zilnic de dintii nemilosi ai iubiricii care nu are pic de consideratie fata de ele...Concluzia? Aveti mare grija ce va doriti, nu se stie niciodata ce primiti...

Prezenta de dupa sarbatori

Stiu, am cam tras chiulul cu postatul pe blog, dar chiar am avut niste zile incarcate. Mai ales ca sunt peste 10 grade afara, am profitat si facem plimbari lungi cu iubirica, zilnic. Bineinteles ca nu e tocmai buna caldura asta in Ianuarie dar ce sa facem? Ne conformam la plimbarea zilnica si traim cu speranta ca n-o sa ne imbolnavim. Stefan e mai mult decat incantat de iesiri si sta cuminte in carucior! Laaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Credeam ca n-o sa stea nici acum dar de cand i-am ridicat spatarul sade ca un rege si priveste totul in jur. Iar noi nu ne mai rupem spatele si bratele mai ales ca in nici 3 saptamani termita mea a pus pe el 800 de grame. Si mananca de le rupe, ceea ce pe noi ne bucura enorm. Are acum, oficial, iesiti si vizibili, 5 dinti: 3 jos si 2 sus. Urmeaza inca unul sus ca e tare umflata gingia. Desi i-au iesit aproape unul dupa altul, bebe al meu a fost tare cumintel si doarme super bine noaptea. Noi suntem fresh si plini de energie ca avem nevoie in timpul zilei. Ne jucam cu iubirica mult si-i place de numa. Toata ziua tipa ba ba, a pa, ma, ma si inca multe alte apelative stiute numai de el. Dar e inteligent din cale-afara si un smecheras fara pereche. Stie sa se ascunda, sa pandeasca, sa faca pe seriosul, sta la pozat, rade cu pofta, acum invatam sa aplaudam si ne place mult...Mai e atat de putin pana la prima aniversare...ma trec fiorii cand ma gandesc ca bebele meu e deja maricel si le dau dreptate celor care au spus ca dupa primul copil nu trece mult timp pana ti-l doresti pe al doilea. Abia astept! :)

La Multi Ani, 2011!

La Multi Ani tuturor, sa aveti parte de un an nou mai bogat, frumos cu multe realizari, impliniri, sanatate si prosperitate! Noi ne-am facut intrarea in noul an dormind! :P De fapt, Stefan e cel care a dormit, s-a trezit sa bea ceai pe la 23:50 si am profitat de ocazie ducandu-l la balcon sa vada focurile de artificii. Mi-a fost putin teama sa nu se sperie de petarde dar nu i-a fost frica deloc. A facut ochii mari la focurile de artificii si i-a placut. Anul viitor o sa iesim afara sa le vedem, acum ne-am uitat din casa ca e prea micut sa iesim in centrul orasului. Pentru anul care tocmai a venit imi doresc multa sanatate pentru puiul nostru si pentru noi, multa liniste sufleteasca, iubire si intelegere. Ce a mai facut nou puiul meu? Bate de zor in masa, pat sau orice prinde, se uita repede daca-l strigam pe nume ceea ce inseamna ca stie ca el e Stefi, daca-l intreb unde e becul se uita inspre bec, ce mai? E inteligent de pe-acum, asa ca trebuie sa-i exploatam inteligenta la maxim. Insa e si foarte incapatanat in acelasi timp: daca nu vrea sa manance sta cu mancarea in gura pana-mi vine sa sar de la etaj de nervi, plange, tipa, se enerveaza...are personalitatea lui deja si trebuie modelat cu rabdare si perseverenta. Daca-mi sareau din cand in cand capacele, acum am invatat sa-mi stapanesc nervii si sa fiu mai incapatanata decat el. Asa ca, daca nu are chef sa manance felul doi, stau cu farfuria langa el, pana cand, de voie, de nevoie mananca. Ma bucur sa-l vad crescand, in el mi-am pus toata energia si dragostea, asta pana la bebe no.2!