Lala

Saptamana trecut cand am fost cu iubirica in parc, ne-am imprietenit cu Tudor, un baietel de 1 an jumate, care avea la el un calut rosu de plastic. Evident ca Stefan n-a stat pe ganduri si s-a repezit sa se joace cu minunata creatura. Bunica lui Tudor i-a spus la Stefan ca aia e Lala, asa il botezasera pe bietul cal. Bineinteles ca atat i-a trebuit la Stefan, de atunci oriunde vede un cal incepe: Lala, Lala, Lalaaaaaaaa! Azi a primit si el o Lala, sau mai bine zis, si-a ales singur. E aproape identic cu Lala lui Tudor, doar ca a noastra e magar. De fapt, e magarita, sa fie totusi la genul corespunzator. Need I say more despre cat de incantat e iubirica de Lala lui? Mi se umple sufletul de bucurie cand il vad cat se entuziasmeaza pentru lucruri care pentru noi adultii sunt sau par a fi marunte...