Alo?

Am ras azi de ne-am prapadit, cand l-am vazut pe Stefan patruland prin bucatarie, cu o bricheta neagra la ureche urland de zor: alo, alo! Motivul? mobilul meu e negru si vanzandu-ma ca vorbesc la el si raspund cu alo, s-a gandit sa-si faca si el rost de unul, asa ca s-a oprit la bricheta. Oricum a fost mortala faza, ma simt asa de implinita cand il vad cate stie si cate spune. Si-a imbogatit vocabularul iar, acum spune bubu (bunul), ceai, cica (pietricica), mana, papu (ciorapul), alo, vai si pupi (pufi e catelul din sat). Saluta lumea cu ceau si trimite pusi ca asa l-am invatat. In plus, stie sa numere pana la 10, dar nu doar asa ca repeta dupa mine. Daca numar eu si ma opresc la patru, el zice cici. Daca eu zic noua, el zice zece! Este un copil tare dezghetat si receptiv, chiar i-am cumparat o bratarica rosie, sfintita si i-am pus-o pe mana. Nu sunt superstitioasa de felul meu, dar se tot mira femeile pe el cand mergem in parc si mai bine sa aiba asa ceva. Ma simteam ciudat cand il auzeau cate spune si cascau ochii mari: pai asa de multe spune la 1 an si 3 luni? dar cum? cand a inceput? Si tot felul de intrebari din astea...