Avansam

si inca repede! Tot mai multe cuvinte noi: daga (gata), mindea (mingea), nuna (luna), vaiu' (tramvaiul) si inca multe altele pe care mi le amintesc pe parcurs. Stefan stie sa arate, daca il intrebi si daca are chef sa-ti arate, gura, dintii, mana, luna, mingea, crocodilul, usa, tramvaiul, apa, papucii, ciorapii, mana si inca multe altele pe care le si spune nu doar le arata. A invatat sa salute, asa frumos spune "ceau" ca ti se topeste sufletul. Toti vecinii il rasfata si le e tare drag. Deunazi il plimbam in parc si cand am trecut pe langa o banca pe care stateau doi tineri, il vad pe Stefan ca-si scoate sticla din gura, i-o intinde tipului si-i zice hotarat: ceau! La care el razand: hai noroc! A fost totala faza, nici daca vroiam nu iesea asa si n-o s-o uit nici cand voi inchide ochii. Este un mare smecheras si are o personalitate foarte placuta, imediat stie sa cucereasca. Alaltaieri, si-a prins degetele la usa de la dulap, l-am luat in brate sa-l linistesc si in timp ce plangea cu lacrimi de crocodil, il aud printre suspine: aaaa, manaaaaaaaaaaaaa! A stiut sa spuna ca acolo a facut buba, la mana. Este uimitor cum evolueaza de la o zi la alta, creierul e cel mai fascinant organ care poate exista, cel putin din punctul meu de vedere. Cand spune alo, eu ii tot zic sa vorbeasca cu tati. Ii spun sa ii zica la tati alo. Si azi am zis catre el: alo! Si el imi raspunde: tati. Deci, alo tati! Toate le retine, este de o receptivitate uimitoare si reuseste sa ma impresioneze tot mai mult. Sunt mai mult decat mandra de puiul meu drag!