22 sept. 2010

Imboldurile parintesti



Stiu! Fiecare parinte isi creste copilul asa cum vrea, insa nu pot sa nu-mi exprim dezacordul personal fata de acei parinti care isi "grabesc" copiii. In ce sens ii grabesc? In sensul, hai sa punem copilul intre perne mari, sa stea rezemat ca sa il ajutam pentru cand va sta in sezut (a se citi, fund). Sau, premergatorul, nimic nu mi se pare mai aiurea decat aceasta inventie. La ce naiba trebuie pus copilul in rotobil? Sa-si taraie picioarele pe jos si sa-si formeze un mers aiurea? Unii medici spun ca, copilul nu trebuie "ajutat" in niciun fel. El trebuie lasat sa faca ce vrea, deoarece muschii lui simt cand sunt pregatiti sa sustina greutatea corporala, si, implicit, in acel moment, copilul va merge/sta in sezut fara nici un fel de ajutor. Si eu sunt nerabdatoare sa stea Stefan in fund, sa faca primii pasi, dar nu am de gand sa-l grabesc pentru nimic in lume. Vreau sa-l las in ritmul lui, sa fie independent de pe acum, sa-si formeze personalitatea asa cum simte el. Iar eu, voi sta undeva intr-un colt, cu sufletul la gura si inima stransa de emotie in asteptarea primilor pasi ai puiului meu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu