Intr-una din insemnarile mai vechi, povesteam cum eu si sotul ne-am pus de acord ca pe bebe al nostru sa-l cheme Stefan Bogdan. Daca al doilea prenume l-am ales ca sa il mosteneasca pe tati lui, la primul prenume, dupa cum am mai spus, am vrut sa fie ceva impunator, de sfant! Dar este si o parte funny a primului prenume: cand va merge iubirica mea sa-si faca buletinul. Nu dati cu rosii, stiu ca mai sunt ani buni pana atunci, dar tot va veni si vremea aia. Vreme cand sper sa nu ma blagosloveasca bine ca am ales sa-l cheme Stefan. Nu zic ca nu o sa-i placa, ca poate totusi am noroc si o sa fie multumit de alegerea pe care am facut-o, dar o sa fie amuzant cand o sa-l intrebe la ce adresa sta? Pe strada Stefan cel Mare! Isn't that cool, or what? Stefan de pe strada Stefan cel mare! LOL! Ei, ce sa fac daca s-a nimerit sa ne placa prenumele asta? Poate o sa fim norocosi si copilul n-o sa se supere pe noi. Ar trebui sa fie o optiune prin care parintii sa nu aiba voie sa le puna nume copiilor. Vorba lui Mircea Badea: de ce sa decida cineva in numele meu? De ce sa port "stigmatul" numelui forever? Daca mie nu-mi place? Dar...deocamdata bebe va trebui sa se resemneze ca eu si sotul am decis in numele lui si sa-i placa cum il cheama! Ca daca nu...o sa-i rod o ureche! Sau amandoua...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu