O mie de ganduri

Stiti melodia celor de la Praf in ochi? Sunt o mie de ganduri ce ma duc la tine mereu...asa meditam si eu azi de dimineata in timp ce m-am reintors la postatul pe blog dupa o scurta pauza. Ma gandeam pana cand o sa continui cu el? O sa ma opresc la un moment dat si o sa scriu ca si titlu "fin de capitulo"? Sau daca o sa scriu in continuare pana cand voi scrie? Nu vreau acum sa ma metamorfozez in Carrie Bradshaw din Sex and The City, dar nici nu as vrea sa ma opresc cel putin pana cand va fi Stefan mare. Cat de mare? Pana cand ii voi putea arata toate insemnarile de pe blog, bineinteles avand deja capacitatea sa inteleaga tot ce s-a scris aici. Concluzia? cativa ani (cativa mai multi) de scris. Si, totusi, zic eu ca merita. M-am gandit sa fac din acest blog un substitut al unui jurnal - un jurnal cu bebe al meu - prin care sa se poata vedea cand va fi mare asa cum il vad eu acum. Sa se priveasca prin prisma ochilor mei, sa "creasca" din nou citind aceste randuri. Nu voi avea cum sa ma aflu in pana de idei sau inspiratie, deoarece asa cum spune si numele blogului, acestea sunt pagini de viata. Paginile din viata copilului meu, care in fiecare zi vor aduce ceva nou, care sa merite sa fie spus/scris. Oi fi avand eu memorie buna, dar sunt sigura ca peste cativa ani vor fi unele lucruri care involuntar imi vor scapa. Cu ajutorul acestui mini-jurnal electronic, fiecare realizare, zambet sau planset al copilului meu vor fi memorate. Si ce e si mai important - nu se vor pierde. Asa ca promit sa ma tin de scris, si acest blog sa fie unul dintre micile cadouri ale iubiricii mele cand va fi mare.