3 aug. 2010

Guess who's back?


Au trecut cateva zile de cand nu am mai facut nicio insemnare pe blog. Si asta nu din cauza ca in zilele astea nu s-ar fi intamplat nimic alaturi de puiul meu, dar am fost plecati prin oras, prin parc, ne-am jucat, am facut baita...Sa zicem ca am petrecut cateva zile numai noi! Durerile de burtica se amelioreaza simtitor si asta ne da o energie debordanta! Avem chef de joaca, de somn, de papica. Nu stiu de ce m-am trezit aseara pe la 2:10 a.m. Bebe dormea si eu ma uitam cu ochii impaienjeniti pe geam! Era o semiluna superba pe cer si lumina de la ea cadea exact in cosulet la bebelache al meu. Am stat pur si simplu si l-am admirat cateva minute, daca era dupa mine il rontaiam un pic, dar nu am vrut totusi sa sperii copilul, asa ca m-am abtinut. Oricum razele alea care cadeau peste el erau superbe, am ramas fara grai si mai ca nu mi-au dat si lacrimile. Toata lumea care vine la noi sau cu care ne intalnim imi spune ca e un copil cuminte si foarte frumos, ca pe zi ce trece creste tot mai mult. Si intr-adevar parca timpul asta goneste de nebun asemenea unei naluci. Avem 3 luni si 5 zile, de aici pana la 3 luni jumate e numai un pas, apoi 4 luni si tot asa. O sa vina toamna in curand si pe atunci Stefan al meu e baiat mare deja! O sa ma bucur sa-l vad cum creste asa, dar sunt sigura ca-mi va fi dor de el bebelus. E ca o bijuterie acum cand rade din orice, ma urmareste cu privirea asteptand un sigur cuvant din partea mea ca sa fie cu gura pana la urechi! Cineva m-a intrebat ieri daca mi-e drag...Nu are rost sa comentez la intrebarea asta, evident! Eu abia il vad, atat de mult il iubesc! Nu e evident??? En fin...acum va las ca eu si bebelache mergem sa ne plimbarim putin!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu