Fasten your seat belts please!

Printre lucrurile cumparate pentru iubirica se numara si un balansoar, remember? L-am pus azi in leganel si l-am lasat sa se joace nitel. Apoi ne-am pregatit sa plecam afara si pana m-am dus la baie, bebe al meu s-a gandit sa o ia si el la picior! Cand m-am intors de la baie era intr-o pozitie foarte interesanta si mai mult decat expresiva. Dar, o poza face cat o mie de cuvinte, deci va atasez una! I really need to tie up that kid...

Termita

Asta e noua porecla a iubiricii mele! Nu e una foarte sexy sau dragalasa, dar e bine meritata! Asta din cauza ca puiul meu baga in gura tot ce prinde. Stiam ca se va ajunge la asta, ca doar toti bebelasii fac la fel, dar totusi, e un pic exasperant ca nu-l mai pot mangaia sau pupaci cum vreau. De ce? Pentru ca in momentul in care mana mea, nasul sau fata mea intra in raza de actiune a gurii iubiricii - clap!- ca si aligatorul, prinde tot. E in stare sa-mi plescaie mana, degetele, nasul...Am noroc ca are o duzina de jucarii de plus micute, speciale pentru rontait. I le dau pe alea, si nici nu mai e necesar sa le spal dupa ce se joaca cu ele, deoarece sunt ude de tot! Kiddin', of course, logic ca le spal. Dar asta ca sa va dati seama ce debit de saliva are fiu-meu! In rest, ne jucam, dormim, plangem dupa brate si vrem afara. Azi a avut un moment super in care si-a ridicat singur capsorul de jos! It was really exiciting, si a primit vreo 30 de pupici instant pentru marea realizare! Se uita, bietul de el la mine, descumpanit...s-o fi gandit: nebuna asta si-a pierdut si putina minte pe care-o avea! Cam atat pentru azi, ne retragem la plimbarica! :D

Back to basics

Dupa cum decretam intr-unul din post-urile de la inceput, scopul meu suprem este acela de a-l obisnui pe Stefan de mic cu cartile, invatatul, limbile straine etc. Cine se asteapta sa aiba un copil inteligent, caruia sa-i placa sa citeasca, fara sa se ocupe de el, este un caz pierdut. I mean, honestly, daca iti lasi kid-ul de mic in fata calculatorului sa se joace Counter Strike sau Solitaire, atunci sa nu te astepti sa-l citeasca pe Voltaire cand va fi mare. Ce fain rimeaza Solitaire cu Voltaire, nu? Si, tocmai pentru ca nu vreau ca Stefan sa ajunga un kid atipic, am inceput deja sa ma inarmez cu tot ce trebuie pentru a ma ocupa de educatia lui intr-un fel care sa ii si placa. Asa ca, sambata cand am facut cumparaturile, am strecurat in cosul de cumparaturi si un joc puzzle! Sa nu se inteleaga cumva ca am furat jocul, nu de alta dar nu vreau sa ma fac de ras! Va dati seama ca nu l-am furat...De ce am ales jocul de puzzle? Pentru ca e color, ceea ce ii atrage pe copii, pentru ca este cu personajele din desenele Disney, deci e simpatic si pentru ca impusti 2 iepuri dintr-o lovitura: copilul se si joaca iar in acelasi timp isi pune si gandirea la bataie ca sa aseze piesele corect. Mentionez ca pe acest joc scrie ca este recomandat de la 3 ani, nu ca si elicopterul cumparat de sotul meu (de la 14 ani in sus, remember???) Ce-mi place la acest joc este faptul ca are 10 tablouri diferite pe care le poti construi, nu ca si puzzle-urile din care poti face un singur tablou. Acelea sunt plictisitoare fiindca termini tabloul repede si apoi nu mai ai chef sa-l refaci de sute de ori. Exceptand puzzle-urile cu cate 1000,2000, respectiv 6000 de piese, la care nu ai timp sa te plictisesti! Oare in cat timp faci un astfel de puzzle? Are Stefan unul cu 1000 de piese deja, dar acela ramane sigilat pana peste cativa ani buni. Nu de alta, dar nu vreau sa traumatizez copilul asa devreme. Ca puzzle-ul Disney l-am desigilat deja! Nu m-am putut abtine sa nu-mi vâr nasul in cutie si in punga. Am si facut 2 din tablourile de pe cutie si tin sa va spun ca jocul e chiar misto. Mai am de cumparat niste carti cu povesti si animale si cateva atlase interesante pe care le-am vazut in magazin! Daca de mic te ocupi de copil, ii citesti, te joci cu el jocuri care sunt educative si interesante, ai toate sansele, cred eu sa-l feresti de lumea calculatoarelor si a internetului, care nu face altceva decat sa-i plafoneze pe copii. Asa ca pana va fi Stefan prin clasa a 8-a am de gand sa ma ocup serios de formarea lui. Sunt sigura ca odata ajuns la maturitate imi va multumi ca am facut puzzle-uri impreuna, am citit povesti si am invatat despre animale si planete cu ajutorul atlaselor. Atasez acum unul din tablourile pe care le-am facut din jocul de puzzle! Merita un asemenea joc, trust me!

Meserie

Tuturor ni se pune in copilarie arhi-cunoscuta intrebare:
- Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Daca m-ati fi intrebat atunci, as fi raspuns ca medic, profesoara, balerina etc. Intrebati-ma acum si va voi spune:
- I want to be a billionaire, so fucking bad...cenzura s-o puna CNA-ul, sau sa imi ia impozit Boc pentru limbajul inadecvat folosit pe blog. Blog, care ii apartine unui sugar, nici macar unui minor! He, he! Anyways, meseria cea mai grea si cea mai prost platita, este meseria de mama. Prost platita din punct de vedere material, ca din punct de vedere sentimental nu poate si nu va putea fi egalata de nimic, niciodata! Nu ma voi apuca sa punctez acum toate aspectele frumoase ale acestei meserii, fiindca atunci cand va fi mare, i le voi spune iubiricii mele pe toate. Asa va afla cat de mult a insemnat, inseamna si va insemna el pentru mine. Ca de iubit nu are rost sa mai mentionez, nu de alta, dar sa nu dau in obsesie...
Deci, voi ce vreti sa va faceti cand veti fi mari? :)

Accesul la informatie

Televizorul. Definitie: can't live with it, can't live without it! Va mai amintiti ca intr-un post mai vechi vorbeam despre "prietenul meu tantarul?" As fi vrut sa nu am acces la informatie zilele trecute si sa nu aud stirea despre tantarii care raspandesc prin Grecia virusul West Nille! Adica, prin intepatura lor, transmit meningita. De parca malaria si toate celelalte boli odioase nu sunt de ajuns, mai lipsea si meningita. Bineinteles ca m-am freaked out si ma gandeam la fel de fel de metode care de care mai ingenioase pentru a-l proteja pe iubirica de tantari. Nu era mai bine in vremurile primitive cand nu era internet, tv si telefon mobil? Atunci nu am fi auzit atatea tragedii, lucruri paranormale sau anormale, si cred eu, viata ar fi fost mai frumoasa. Eu una as trai intr-o eterna utopie fara sa ma mai gandesc ca maine se va rupe o bucata din drobul de sare si-i va cadea copilului in cap! Pe bune acum, accesul la informatie e util, dar uneori, parca prea multa informatie strica! Sunt mai mult decat paranoica de cand cu stirea cu tantarii raspanditori de meningita si, in coltul din stanga al mintii mele, incolteste tot mai mult gandul de a ma muta la polul nord cu iubirica! I hate that darn tv!!!

Am I seeing things?

Ca in fiecare dimineata, nici azi nu am facut exceptie si mi-am scos iubirica la plimbarica in parc. De obicei mergem dimineata cat nu e prea cald, si apoi ne facem somnul de amiaza. De fapt, bebe isi face somnul de frumusete, eu sunt la datorie pe blog! Puiul meu a primit o jucarioara foarte funny care e usor de tinut in manuta si face zgomote placute, spre socul meu absolut! Nu-ti sparge timpanele si nu-ti zgarie iremediabil creierii. So, Stefan era in carucior, am facut o mica oprire sa ma joc cu el si sa mai povestim in timp ce-i agitam jucaria pe sub nas! La un moment dat am pus jucaria langa el ca sa ma pot scotoci prin geanta dupa servetele. Cand ma uit la bebe, jucaria era la el in mana! Creierul meu a reactionat, asa cum era de asteptat, un pic mai lent, nu mi-a trecut prin cap ca e prima data cand copilul a luat singur jucaria, ci m-am gandit la alte posibilitati. Posibilitati de genul: i-oi fi dat-o in mana si nu-mi mai amintesc, am baut prea multa apa, care din cauza caldurii mi s-a urcat la cap...Ei bine, nu! Stiu sigur ca am pus jucaria langa bebe, si implicit el a luat-o singur in manuta. Pentru prima data! Ce regret, e ca ma scormoneam in geanta si am ratat momentul! Dar si asa am fost in extaz, as fi dat o petrecere, sau de ce nu, doua! Va puteti imagina ce reactii o sa am cand va face Stefan primii pasi sau cand o sa zica prima data: mama? Ca ar face bine sa zica mama intai! Daca zice tata sau altceva cred ca fac depresie, spre marele deliciu al sotului care sunt sigura ca mi-ar aduce aminte si in viata de apoi ca primul cuvant rostit de bebe a fost tata! So, let us pray and keep our fingers crossed, sa zica mama first...Am I being selfish, or what? Anyways, cand se vor intampla cele mai sus mentionate, ma voi dezlantui mai ceva ca uraganul Catrina! In sensul bun, desigur...

Batalia sexelor

Toti parintii cred ca trec prin momentul in care toata lumea, inclusiv ei, se intreaba cu cine va semana copilul. Se zice ca daca e fetita, seamana cu tata, daca e baiat va semana cu mama. Asta e, si nu e valabil in toate cazurile. Si, cum era firesc eu eram super curioasa sa vad cu cine va semana Stefan. Marturisesc ca sunt o mare egoista, si ca am tras nadejdea sa-mi semene. Nu am nimic personal cu sotul meu, dar copilul trebuia sa semene cu mine! La nastere, bebele meu semana leit cu tati, insa pe parcurs lucrurile s-au mai schimbat nitel, sau mai bine zis, au devenit mai incetosate ca inainte. De ce? Ei, bine, e foarte simplu: rudele cum l-au vazut pe Stefan au zis:
- Vai, tot seamana cu Bogdan! Asta pana in momentul cand bebe a facut ochii mari, asa cum ii faceam si eu cand eram mica. In acel moment sotul meu a decazut de pe tron si toti au zis:
- Tot ii Liza cand era mica si facea ochii aia mari si albastri. Hi, hi! Pana la urma cu cine seamana copilul? Va spun eu: cu amandoi. Mai mult un pic cu mine, desigur! :)
De la sot, bebe are parul, ochii, degetele de la maini/picioare si cred ca va mosteni si inaltimea lui tati. De la je moi are buzele, expresia ochilor, urechile si tenul. Mi-as dori ca ochii sa nu i se schimbe cum s-au schimbat ai mei dupa 6 luni, si cred ca am o speranta sa-i ramana asa, la cat de albastri sunt. Nici parul nu as vrea sa i se schimbe, fiindca arata atat de comic dimineata cand se trezeste...ii sta incretit de parca si-ar fi pus moaţe! Very funny, va zic eu! So...pana la urma si eu si Bogdan avem scor egal deocamdata. La fizic ne mosteneste pe amandoi in egala masura, sa vedem acum intelectual ce va prelua de la fiecare. De la tati as vrea sa ia partea logica, iar de la mine, partea literara si pasiunea pentru limbile straine. O sa-l invatam de mic sa vorbeasca inca 2 limbi macar, nu de alta dar copiii absorb informatiile cu o viteza uimitoare. Pana ajungem la partea asta mai avem de gangurit si de stat in scutece! Lol...

He is a boy!!! Isn't he???

Intrebarea se refera bineinteles la Stefan! E, sau nu, baiat? Mi s-a intamplat a mia oara ca necunoscuti sa se joace cu el in parc si apoi sa exclame:
- Ce fetita frumoasa aveti...sa va traiasca!
De ce? De ce e mai usor sa spuna fetita? Ma urmareste oare blestemul ca am vrut sa am fetita? Sau copilul meu chiar are mutra de fata? Il imbrac in albastru, verde si alb in general. Mai il imbrac si in galben ca il prinde bine, dar niciodata in roz sau alte culori cu tenta feminina. Si totusi bebelache al meu e catalogat drept fetita din prima. Apogeul a fost aseara cand stateam pe banca si a venit o mamica cu un baietel, care a inceput sa faca conversatie. Din aia ca intre femei/mamici, gen, "cat timp are copilul?" etc. Ii raspund frumos, la care se intoarce catre bebele ei si zice:
- Vezi, Mario, ce gagicuta frumoasa am gasit noi?
Mda...nu va mai spun ca nici nu m-am mai obosit sa rectific ca e totusi baietel si al meu, si am de gand sa il invat sa-i placa fetele pe cand va fi mare...Nu ma mai chinui sa spun ca e baiat pentru ca mi se pare inutil. Am spus-o de prea multe ori deja, incep sa ma intreb si eu daca e baiat sau nu??? Glumesc, bineinteles, simtul meu al umorului o ia incet pe panta macabrului uneori. Va spun eu ca ma urmareste dorinta pe care am avut-o sa fie fetita! Imi primesc pedeapsa acum, desi dupa cum am marturisit, nu l-as da pe Stefan nici pe 100 de fete! Si totusi, pedeapsa nu ma ocoleste! M-am tot uitat la el zilele astea, mie nu mi se pare sa semene cu o fetita, oi fi eu mai chioara oare? Cred ca in curand o sa ii duc hainele la imprimat sa scrie pe ele mare si ingrosat: Sunt baiat, fir-ar sa fie!

Viata mea cu bebe

S-au intamplat multe lucruri in aceasta aproape o saptamana de cand nu am mai postat pe blog. In primul rand, Stefan e incredibil de linistit si de cuminte de cand nu mai are colici asa mari. Doarme si foarte bine, desi dormea el si inainte, nu am avut probleme cu somnul noaptea. Dar in timpul zilei era mai greu, colicile nu-l lasau sa se odihneasca. Acum, doarme foarte bine si ziua. Aseara a dormit foarte bine si eu mi-am reincarcat bateriile. Ne-am pus la somn la 22:05, s-a trezit la 04:10 sa pape, si apoi am dormit iar pana la 07:20! Sweet life, sweet nap, sweet baby! Sunt atata de fresh acum incat as putea sa escaladez un munte! De la 08:00 pana la 08:45 am fost afara la plimbarica, si de atunci doarme bebele meu, n-are treaba! Profitam cat mai e vara, si iesim zilnic de cateva ori bune, afara. Lui Stefan ii prieste de minune si mie la fel. Cam asta a fost programul nostru zilele astea: dormit, jucat, mancat, mers in parc! Se pare ca avem deja o rutina a noastra - nu credeam ca o sa reusim asta cand a avut copilul colici. Atunci aveam niste zile haotice rau de tot. Dar ma bucur ca au trecut, ca bebele meu e tot mai frumos, vioi si sanatos! A reusit performanta ca atunci cand se intoarce pe burtica sa-si scoata singur manuta de sub el! E un adevarat luptator, ce sa mai vorbim! Cand vorbesc cu el rade cu pofta si apoi se intoarce pe o parte si-si ascunde fata cu manutele, exact ca si un om care se rusineaza. Cand il pun la piept sa pape, la un moment dat se opreste, se uita cateva secunde la mine, serios, si apoi imi tranteste un zambet de zile mari care ar putea lejer sa topeasca jumatate din Groenlanda! Asta e puiutul meu, omuletul meu, batranica mea - cum imi place sa il alint - si asta e viata noastra impreuna! Nici nu-mi doresc ceva mai mult!

Prietenul meu, tantarul...

Nu cred ca a existat sau exista o insecta mai enervanta si mai daunatoare decat tantarul. N-o sa tin acum un documentar despre viata lor, dar exista oare o creatura care sa faca mai mult rau decat tantarul asta anofel? Malaria e numai una dintre bolile pe care le raspandeste nimicitorul de tantar. Aseara in timp ce dormeam mai bine, am fost muscata de 3 ori de acest individ care se strecoara peste tot. Degeaba pun sita la geam, ca vine pe usa de la intrare. Cum ai deschis usa, cum e inauntru. Mi-am facut provizii serioase de pastile deoarece a inceput sa fie atacat si bebe. Pe langa ca mi-a tulburat somnul azi-noapte si am primit si 3 intepaturi usturatoare, am observat de dimineata ca si obrazul lui Stefan a fost cucerit de acest intrus! Imi vine sa urlu de nervi cand imi amintesc ca l-am vazut pe stand pe tavan, multumit dupa o masa copioasa. Mai era si gras bine! Nici nu ma mir, doar am fost intepati si eu si bebe! Nu-mi ramane altceva de facut decat sa instalez aparatul de tantari ca sa nu mai fim atacati. Pe mine poate sa ma intepe, dar nu suport cand vad ca-mi agreseaza strumful! Urasc nenorocitii de tantari!