Intrebarea se refera bineinteles la Stefan! E, sau nu, baiat? Mi s-a intamplat a mia oara ca necunoscuti sa se joace cu el in parc si apoi sa exclame:
- Ce fetita frumoasa aveti...sa va traiasca!
De ce? De ce e mai usor sa spuna fetita? Ma urmareste oare blestemul ca am vrut sa am fetita? Sau copilul meu chiar are mutra de fata? Il imbrac in albastru, verde si alb in general. Mai il imbrac si in galben ca il prinde bine, dar niciodata in roz sau alte culori cu tenta feminina. Si totusi bebelache al meu e catalogat drept fetita din prima. Apogeul a fost aseara cand stateam pe banca si a venit o mamica cu un baietel, care a inceput sa faca conversatie. Din aia ca intre femei/mamici, gen, "cat timp are copilul?" etc. Ii raspund frumos, la care se intoarce catre bebele ei si zice:
- Vezi, Mario, ce gagicuta frumoasa am gasit noi?
Mda...nu va mai spun ca nici nu m-am mai obosit sa rectific ca e totusi baietel si al meu, si am de gand sa il invat sa-i placa fetele pe cand va fi mare...Nu ma mai chinui sa spun ca e baiat pentru ca mi se pare inutil. Am spus-o de prea multe ori deja, incep sa ma intreb si eu daca e baiat sau nu??? Glumesc, bineinteles, simtul meu al umorului o ia incet pe panta macabrului uneori. Va spun eu ca ma urmareste dorinta pe care am avut-o sa fie fetita! Imi primesc pedeapsa acum, desi dupa cum am marturisit, nu l-as da pe Stefan nici pe 100 de fete! Si totusi, pedeapsa nu ma ocoleste! M-am tot uitat la el zilele astea, mie nu mi se pare sa semene cu o fetita, oi fi eu mai chioara oare? Cred ca in curand o sa ii duc hainele la imprimat sa scrie pe ele mare si ingrosat: Sunt baiat, fir-ar sa fie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu