Ca in fiecare dimineata, nici azi nu am facut exceptie si mi-am scos iubirica la plimbarica in parc. De obicei mergem dimineata cat nu e prea cald, si apoi ne facem somnul de amiaza. De fapt, bebe isi face somnul de frumusete, eu sunt la datorie pe blog! Puiul meu a primit o jucarioara foarte funny care e usor de tinut in manuta si face zgomote placute, spre socul meu absolut! Nu-ti sparge timpanele si nu-ti zgarie iremediabil creierii. So, Stefan era in carucior, am facut o mica oprire sa ma joc cu el si sa mai povestim in timp ce-i agitam jucaria pe sub nas! La un moment dat am pus jucaria langa el ca sa ma pot scotoci prin geanta dupa servetele. Cand ma uit la bebe, jucaria era la el in mana! Creierul meu a reactionat, asa cum era de asteptat, un pic mai lent, nu mi-a trecut prin cap ca e prima data cand copilul a luat singur jucaria, ci m-am gandit la alte posibilitati. Posibilitati de genul: i-oi fi dat-o in mana si nu-mi mai amintesc, am baut prea multa apa, care din cauza caldurii mi s-a urcat la cap...Ei bine, nu! Stiu sigur ca am pus jucaria langa bebe, si implicit el a luat-o singur in manuta. Pentru prima data! Ce regret, e ca ma scormoneam in geanta si am ratat momentul! Dar si asa am fost in extaz, as fi dat o petrecere, sau de ce nu, doua! Va puteti imagina ce reactii o sa am cand va face Stefan primii pasi sau cand o sa zica prima data: mama? Ca ar face bine sa zica mama intai! Daca zice tata sau altceva cred ca fac depresie, spre marele deliciu al sotului care sunt sigura ca mi-ar aduce aminte si in viata de apoi ca primul cuvant rostit de bebe a fost tata! So, let us pray and keep our fingers crossed, sa zica mama first...Am I being selfish, or what? Anyways, cand se vor intampla cele mai sus mentionate, ma voi dezlantui mai ceva ca uraganul Catrina! In sensul bun, desigur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu