Umblam bine!

Cand scriu aceste randuri, simt, deopotriva bucurie, si nostalgie. Ma bucur ca puiul meu umbla bine singur, vorbeste, e tot mai receptiv si mai istet pe zi ce trece, si ma intristez cand realizez ca e mare deja, vrea sa fie independent sa mearga singur nu tinut de mana. A trecut repede primul an, in curand ma trezesc ca vine al doilea. Si parca mi-e tot mai dor de bebele meu mic si neajutorat. Am sentimentul neplacut ca parca am ratat unele momente speciale, desi, am fost langa puiul meu in fiecare clipa. Ma consoleaza un singur lucru: ca atat eu cat si Bogdan ne dorim inca un copil. Nu chiar acum, dar nici foarte mult nu mai e pana atunci. Nu vreau ca Stefan sa creasca singur, conteaza enorm sa ai un frate/sora cu care sa te joci, certi, bati si sa-ti spui secretele. Eu am crescut singura, stiu ce inseamna si chiar nu-mi doresc asta pentru copilul meu. In plus, nu vrem ca diferenta de varsta dintre ei sa fie mare, e mai bine asa. Desi e un pic mai greu, e mai frumos sa creasca impreuna. Intr-un fel sunt tare nerabdatoare sa avem bebe 2, si mi-as dori tare mult sa fie tot baiat. Bine, in primul rand orice ar fi ne vom bucura de el/ea, important e sa fie sanatos/a. Cred ca m-am obisnuit sa fiu mama de baiat, am dexteritate deja. De a 2-a sarcina voi profita la maxim si voi face toate lucrurile pe care nu le-am facut prima data. Voi scrie pe blog fiecare traire, imi voi picta burtica, voi face poze cu Stefan si burtica si multe altele. La prima sarcina nu ai de unde sa le stii pe toate, lipsa de experienta si teama de necunoscut isi lasa amprenta. Dar a doua oara voi fi mai pregatita cu siguranta! Am inceput sa ma uit dupa lucruri pt. bebe, chiar daca e inca devreme, ma face sa ma relaxez si sa ma simt bine. Pe atunci vom sta deja la casa asa ca o sa am de lucru, sa amenajez nu una ci doua camere. A lui Stefan vreau sa fie speciala, iar a lui bebe sa fie de vis. Imi plac lucrurile calde, primitoare, care sa te fac sa te simti ca esti acasa si sa vrei sa te reintorci de fiecare data cu placere. Pt. bebe 2 voi cumpara cartea bebelusului - o carte superb realizata unde se noteaza fiecare amintire si realizare importanta a copilului - un balansoar Graco Sweet Peace - mi se pare absolut divin si abia astept sa-l pun pe bebe acolo, un carucior frumos, practic si util si hainute. Desi multe hainute nu vom cumpara, mai ales daca vom avea baietel, pt. ca am pastrat destule de-ale lui Stefan care sunt frumoase si ca noi. Inca putin pana la implinirea visului...

Tv-ul, un rau necesar

Intr-o seara cand ii dadeam la Stefan sa manance, era cam marait, ceva il supara si nu prea avea chef sa deschida gura la papa. Se si foia de mama focului si nestiind ce sa fac, am pornit televizorul si i-am spus: - hai sa-ti pun niste muzica! Atata a trebuit, de atunci, in fiecare seara cand mananca imi arata televizorul si face iiiii. Asa ca, seara, mancam cu muzica...In rest nu are treaba, dar seara e musai sa-i dau drumul la muzica. De acum inainte trebe sa fiu mai precauta, iubirica a devenit un mic speculant!

O noua achizitie

Nu stiu de ce am asteptat atata pana sa-i cumpar la Stefan scaun de masa. Aveam impresia ca o sa-l tin de ornament, ca nu va sta in el si nu-l voi folosi. Dar deja devenea tot mai dificil sa-i dau sa manance in scoica pentru ca e la varsta la care totul ii distrage atentia si vrea sa mearga, nu sa stea intr-un loc. Asa ca, ora de masa, era un chin pentru mine! Am cumparat scaunelul cand ne-am intors acasa si am ales sa fie culoarea galben cu portocaliu. M-am saturat tot de albastru si vreau sa daram traditia lucrurilor albastre la baieti. Scaunul e comod, bebe sta in el, chiar ii place. Si mie mi-a usurat munca de 1000 de ori, asa ca ma bucur ca s-au inventat si aceste dispozitive!

Alte schimbari

Desi nu avem o luna de cand am fost in Danemarca, Stefan s-a schimbat enorm! Umbla singurel pe distante tot mai mari, chiar m-a lasat cu gura cascata aseara in parc, cand, a mers de la banca pe care stateam pana la banca vecina fara ajutor. Si la vorbit am evoluat: pucii (papucii), apu (ciorapul), bobo (bebe) si multe altele. Arata tot mai des cu mana sau cu degetul spre ceva care ii atrage atentia, si daca nu-l bag in seama tipa sa ma uit inspre ce arata el. Poiting-ul (aratatul cu degetul) este foarte important la copilul mic. E unul dintre semnele ca acesta se dezvolta corespunzator. De cateva zile, iubirica a inceput sa danseze cand aude muzica. Se propteste in picioare si incepe sa dea din fund, e asa de comic! Nu stiu cum de s-a apucat sa faca asta, noi nu i-am aratat. Atata ca dansam mult cu el in brate cand avea 9-11 luni. Dar nu m-as fi gandit ca retine si aplica mai tarziu treaba asta. Oricum ne place tare mult cand danseaza, si am planuita o filmare cu el in actiune cat de curand!

We're back!

Back from Dk, and back to posting on the blog. Impresii? Dupa aproape 3 saptamani in Danemarca, pot spune ca a fost super, zilele au trecut relativ repede, vremea a fost minunata si ne-am permis sa mergem la mare cu ocazia asta. A fost prima data cand l-am dus pe Stefan la mare si ne-am bucurat din doua motive: primul e ca ii place enorm apa iar al doilea e ca briza marii e foarte benefica pentru toti, in special pentru copii. Despartirea de tati a fost grea, dar ne consoleaza gandul ca mai avem o luna si vine acasa. Dupa aceea vom merge toti acolo, mai ales ca Stefan e tare atasat de tata. Toata ziua il pomeneste, ieri l-a vazut pe web si a ranjit, l-a aratat cu degetul si a zis "tata". De cand ne-am intors am incercat sa-i reiau la iubirica "rutina" pe care o aveam inainte de a pleca: mergem de 2x/zi in parc, ne jucam cu jucariile, am fost in sat 2 zile si ne-am simtit super: s-a balacit in piscina cu verisorul lui, s-a jucat cu catelul, pisica si alte "creaturi" care erau pe-acolo. A fost foarte bine, si ma bucur ca avem posibilitatea sa il ducem peste tot, sa interactioneze cu ceilalti si sa petreaca clipe frumoase.

Primii pasi

nesustinut!!! Am asteptat mult acest moment, sa-mi vad puiul ca incepe timid sa faca primii pasi singurel... Incet, mai clatinat, mai temator dar a inceput. Si isi tine tot mai bine echilibrul pe zi ce trece! Sunt extrem de fericita si ma surprinde in fiecare zi cu cate ceva nou. A inceput sa vorbeasca tot mai multe, spune clar: apa, mama, baba, tata, niam niam, papa, buga (pitigoiul), da, haide, ada, ade (arde), pfoa, caca. Imita cum face calul, recunoaste o gramada de lucruri si ne imita in toate. Se cearta cu noi daca nu-l bagam in seama, e foarte pofticios - nu putem manca nimic pana nu gusta si el ca altfel se lasa cu scandal. Rade mai mereu, ii place sa ne jucam cu el si face o gramada de nazbatii. Are multe jucarii, am inceput sa-i aratam lego duplo, desi inca nu are dexteritatea sa lucreze cu ele. Vrem sa-l obisnuim cu piesele, noi construim, el darama. Ii punem piese in mana si-l punem sa le suprapuna. E foarte incantat cand facem asa. Desi nu e gras de felul lui, mananca foarte bine si ma bucur ca nu trebuie sa alerg cu mancarea dupa el. L-am dus intr-o gramada de locuri frumoase si abia astept sa mai creasca putin sa fie mai receptiv si sa inteleaga si mai multe din jurul lui. Azi am fost la zoo, ii plac mult animalele si ne-am distrat copios. Daca ar trebuie sa uploadez toate pozele din locurile pe unde am fost nu mi-ar ajunge spatiul de pe blog. Maine e ziua iubiricii, implineste 1 an si 2 luni. La multi ani puiul meu!

Adidasi de bebe

Inainte sa ii cumparam la Stefan prima pereche de adidasi, eram ferm convinsa ca ii voi lua unii obisnuiti, adica nu de firma. Eram pe conceptul ca nu are rost sa-i iau ceva de marca pentru ca oricum el nu pune pret pe asta, e prea mic ca sa-l intereseze astfel de detalii si creste foarte repede, asa ca nu-i poate purta prea mult timp. Si, totusi, cand am vazut o pereche de adidasi puma din colectia noua pentru copii, nici eu, nici Bogdan nu ne-am putut abtine sa nu-i luam. Ce nu fac parintii pentru copii lor? Au costat 280 de coroane daneze, un pret destul de piperat, dar pur si simplu a trebuit sa-i luam. Si i-am asortat langa un trening puma foarte dragut. Chiar daca e bebe, Stefan trebuie sa fie chic, right?

Salutari din tara lui Hans Christian Andersen

Am ajuns cu bine in Danemarca, trebuie sa mentionez ca am avut emotii din cauza drumului. Nu am mai calatorit niciodata la drum asa de lung cu Stefan, si mi-era frica ca nu va sta, ca va plange sau ii va fi rau. Nu s-a intamplat nimic de acest gen, din contra, s-a comportat exemplar atat pana in Debrecen la aeroport, cat si pe avion. Odata ajunsi aici ne-am instalat si au urmat 2 zile de odihna si de acomodare, abia azi am iesit la o plimbare mai lunga si am vizitat niste gradini superbe din Hillerod. Urmeaza sa mergem la zoo, in port la vapoarele mari, la castelul lui Hamlet etc. Poate va intrebati cum a reactionat Stefan la intalnirea cu tati? I-a zambit din prima, nici nu m-as fi asteptat, se pare ca sangele apa nu se face! De imprietenit s-au imprietenit foarte repede, sa vedem cum va fi cand vom pleca acasa. Oricum de data asta nu vom mai sta mult fara tati deoarece o sa vina el acasa in august!

2 cuvinte noi

Ieri, Stefan, a adaugat inca 2 cuvinte la vocabular: primul a fost "haide!" din cauza ca l-am tinut pe loc si nu-i place, iar celalalt a fost "caca". Se juca in nisip si a vrut sa puna mana pe ceva si i-am spus ca nu e voie, e caca. Si el si-a ridicat privirea si dupa cateva secunde a zis caca. De atunci il pronunta constant. Desi spune caca tot vrea sa puna mana pe unde nu trebuie. Si mai are mania de a baga pietre in gura, trebuie sa stau cu ochii pe el ca pe foc. Ar cam trebui sa termin de impachetat, maine deja suntem in drum spre Dk! Avem mai putin de 24 de ore...

In aer liber

Sambata am fost in sat cu ai mei si cu Stefan. Am mers la un gratar, mi-am vazut nepoteii si ne-am bucurat de aerul curat de la tara. Iubirica adora animalele, e in extaz cand le vede. Imi spunea titi cu gura pana la urechi si l-am lasat sa se joace cu unul dintre cei 3 puisori de pisica. Am mers si la iepuri si la rate si daca era dupa el ar fi intrat si in cotetul porcilor...Ne-a prins tare bine iesirea asta, a avut o gramada de lucruri de vazut, s-a obosit, a dormit si a mancat foarte bine cand ne-am intors acasa. Acum ne pregatim de plecare, mai sunt 2 zile si ajungem la tati. Spre marea mea rusine, inca n-am impachetat mai nimic, sper sa nu uit ceva, am si o duzina de haine de spalat. Mi s-au adunat multe de saptamana trecuta, ieri a fost sarbatoare si uite-asa am ramas cu ele pe azi. Stefan are plin de haine murdare, e incredibil cum murdareste un copil mic, si inca nu umbla singur!!! Nu conteaza, sanatos sa fie, ca restul le facem noi...