Tv-ul, un rau necesar

Intr-o seara cand ii dadeam la Stefan sa manance, era cam marait, ceva il supara si nu prea avea chef sa deschida gura la papa. Se si foia de mama focului si nestiind ce sa fac, am pornit televizorul si i-am spus: - hai sa-ti pun niste muzica! Atata a trebuit, de atunci, in fiecare seara cand mananca imi arata televizorul si face iiiii. Asa ca, seara, mancam cu muzica...In rest nu are treaba, dar seara e musai sa-i dau drumul la muzica. De acum inainte trebe sa fiu mai precauta, iubirica a devenit un mic speculant!