Accion y reaccion

Ni s-a intamplat si noua: Stefan a cazut din pat! Din patul nostru, unde il punem in timpul zilei si ne jucam cu el. Am venit de afara, am mers sa ma spal pe maini sa pot sa-i dau papica si a cazut. Bietul meu sot era palid ca varul si era sa fie ucis de mine. S-a nimerit ca el sa fie in camera cu bebe cand s-a intamplat "tragedia". Bineinteles ca nu a fost vina lui, nu a vrut sa se intample asta, s-a intors cateva secunde cu spatele si bebelache a fost jos. Eram deja pe hol cand am auzit cazatura urmata de planset si nici nu stiu cum am ajuns la iubirica mea. Nu mai vedeam drumul, eram disperata si tremuram ca o frunza. Asta va fi invatatura de minte pe viitor: mare atentie cu bebelusii, se intorc cat ai clipi. L-am luat in brate, l-am pipait la cap, maini, spate, picioare...totul e ok. A plans putin dupa care s-a pus la joaca. Oricum stam in alerta sa-i vedem reactiile si comportamentul in zilele urmatoare. Am avut noroc, ca sa zic asa, ca nu e mare distanta de la care a cazut si a aterizat pe covor, care e gros, ceea ce a mai atenuat din cadere. Acum am realizat ce instinct matern puternic am - cand l-am luat in brate am simtit ca-mi crapa pieptul de sperietura si de necaz. As fi dat orice sa mi se fi intamplat mine, nu lui. Ce va fi cand va creste? Si nu-l voi putea feri de toate...va vrea sa mearga singur, sa fie independent. Trebuie sa fac terapie la modul serios ca daca nu o iau pe camp...