Prezenta de dupa sarbatori

Stiu, am cam tras chiulul cu postatul pe blog, dar chiar am avut niste zile incarcate. Mai ales ca sunt peste 10 grade afara, am profitat si facem plimbari lungi cu iubirica, zilnic. Bineinteles ca nu e tocmai buna caldura asta in Ianuarie dar ce sa facem? Ne conformam la plimbarea zilnica si traim cu speranta ca n-o sa ne imbolnavim. Stefan e mai mult decat incantat de iesiri si sta cuminte in carucior! Laaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Credeam ca n-o sa stea nici acum dar de cand i-am ridicat spatarul sade ca un rege si priveste totul in jur. Iar noi nu ne mai rupem spatele si bratele mai ales ca in nici 3 saptamani termita mea a pus pe el 800 de grame. Si mananca de le rupe, ceea ce pe noi ne bucura enorm. Are acum, oficial, iesiti si vizibili, 5 dinti: 3 jos si 2 sus. Urmeaza inca unul sus ca e tare umflata gingia. Desi i-au iesit aproape unul dupa altul, bebe al meu a fost tare cumintel si doarme super bine noaptea. Noi suntem fresh si plini de energie ca avem nevoie in timpul zilei. Ne jucam cu iubirica mult si-i place de numa. Toata ziua tipa ba ba, a pa, ma, ma si inca multe alte apelative stiute numai de el. Dar e inteligent din cale-afara si un smecheras fara pereche. Stie sa se ascunda, sa pandeasca, sa faca pe seriosul, sta la pozat, rade cu pofta, acum invatam sa aplaudam si ne place mult...Mai e atat de putin pana la prima aniversare...ma trec fiorii cand ma gandesc ca bebele meu e deja maricel si le dau dreptate celor care au spus ca dupa primul copil nu trece mult timp pana ti-l doresti pe al doilea. Abia astept! :)

La Multi Ani, 2011!

La Multi Ani tuturor, sa aveti parte de un an nou mai bogat, frumos cu multe realizari, impliniri, sanatate si prosperitate! Noi ne-am facut intrarea in noul an dormind! :P De fapt, Stefan e cel care a dormit, s-a trezit sa bea ceai pe la 23:50 si am profitat de ocazie ducandu-l la balcon sa vada focurile de artificii. Mi-a fost putin teama sa nu se sperie de petarde dar nu i-a fost frica deloc. A facut ochii mari la focurile de artificii si i-a placut. Anul viitor o sa iesim afara sa le vedem, acum ne-am uitat din casa ca e prea micut sa iesim in centrul orasului. Pentru anul care tocmai a venit imi doresc multa sanatate pentru puiul nostru si pentru noi, multa liniste sufleteasca, iubire si intelegere. Ce a mai facut nou puiul meu? Bate de zor in masa, pat sau orice prinde, se uita repede daca-l strigam pe nume ceea ce inseamna ca stie ca el e Stefi, daca-l intreb unde e becul se uita inspre bec, ce mai? E inteligent de pe-acum, asa ca trebuie sa-i exploatam inteligenta la maxim. Insa e si foarte incapatanat in acelasi timp: daca nu vrea sa manance sta cu mancarea in gura pana-mi vine sa sar de la etaj de nervi, plange, tipa, se enerveaza...are personalitatea lui deja si trebuie modelat cu rabdare si perseverenta. Daca-mi sareau din cand in cand capacele, acum am invatat sa-mi stapanesc nervii si sa fiu mai incapatanata decat el. Asa ca, daca nu are chef sa manance felul doi, stau cu farfuria langa el, pana cand, de voie, de nevoie mananca. Ma bucur sa-l vad crescand, in el mi-am pus toata energia si dragostea, asta pana la bebe no.2!

Multe lunite, Stefi!

8 luni din viata puiului meu! Sunt o mamica fericita si implinita si ii doresc iubiricii mele multa sanatate, crestere mare, intelepciune si multa fericire! La multe lunite inainte puiul meu drag!

La Multi Ani micul meu Stefan!

Sa cresti mare, sanatos si frumos si sa porti cu mandrie acest nume de sfant. Ne rugam sfantului Stefan sa-ti ghideze pasii in viata si sa te fereasca de rele si greutati! Inca o data, La Multi Ani, iubirica mea draga!

Micul meu mosulet

Desi am iesit din spital miercuri, am avut parte de niste zile pline: stat cu bebe, facut mancarica etc. Stefan e bine, raceala a trecut si asteptam sa mergem la control luna viitoare. Ma bucur ca totul e bine si am trecut si peste aceasta incercare. Si acum niste poze cu mosul meu frumusel...

In sfarsit, vesti bune!

De dimineata au venit analizele iubiricii care au iesit foarte bune! Valorile sunt asa cum trebuie, si miercuri dimineata vom iesi din spital. Era timpul sa mergem acasa, ne-a ajuns o saptamana in spital. O sa impodobim bradul si o sa ne bucuram de Sfanta Sarbatoare a Craciunului. Maine, tati o sa faca curat, asa ca pe miercuri nu mai avem altceva decat sa ne ocupam de bradut. Bine ca si-a revenit iubirica mea si ne-a ajutat Doamne Doamne sa trecem si peste problema asta. In curand implinim si 8 lunite, sa ajungem acasa si ne revenim noi repede. Deja are oroare bebe al meu de asistente si medici dar o sa uite repede pentru ca acasa n-o sa-l mai intepe nimeni in manute. Se pare ca e ceva viroza puternica in aer, deoarece ieri seara, jos la UPU (unitatea de primire urgente) venisera 40 de copii. Foarte nasol, speram sa nu se mai lipeasca de noi vreun virus sau ceva. Eu una am cumparat aparat de aerosol si cand o sa observ ca bebe da semne de raceala ii voi face din timp. Asa nu mai trebuie sa ajungem prin spitale sau sa luam antibiotice. Mergem acasaaaaaaaaaaaaa! Uraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

Durerea unei mame

Saptamana asta, incepand de luni Stefan a facut febra. Mi-am pastrat calmul caci stiu ca e normal ca un bebe sa aiba febra, uneori si cand ii ies dintii, si i-am dat panadol, nurofen pentru copii etc. Insa, cand miercuri seara, febra a ajuns la 39,5 nu am mai asteptat si l-am dus la spital unde i-au luat sange si l-au consultat la urgente. A venit medicul cu rezultatele analizelor si nu-mi placea deloc expresia de ingrijorare de pe fata lui. A cerut urgent o rezerva unde sa fim numai eu cu iubirica, fara altcineva in salon. Stiam deja ca nu e bine, ceva grav era cu puiul meu si abia reuseam sa-mi stapanesc lacrimile. Pe buletinul de analize scria ca leucocitele sunt foarte scazute si vedeam tot mai clar cum medicul incearca sa-si ascunda teama. Si cand un medic este ingrijorat lucrurile nu stau deloc bine. Ne-a dus in rezerva, i s-a luat sange iar, i-au pus branula, perfuzie...nici nu vreau sa-mi amintesc ce chin a fost pe copilul meu. As fi dat orice sa ma fi intepat pe mine de mii de ori numai sa nu-l chinuie pe el. Dar era necesar, trebuia sa inceapa tratamentul. Joi dimineata doctorita la care era internat ne-a dat verdictul: viroza respiratorie sau leucemie. Am crezut ca innebunesc, imi venea sa tip, sa plang, sa-mi musc mainile de durere. Auzul cuvantului leucemie m-a facut sa imbatranesc in cateva secunde 10 ani. Am inceput sa transpir si nu mai intelegeam nimic din ce ne explica doctorita. A trebuit sa ies afara, sa plang, sa respir (desi parca tot nu aveam aer). La venirea analizelor ne-a chemat iar si ne-a explicat ca in momentul in care leucocitele sunt asa mici, medicii se gandesc la 2 variante mari: infectie virala sau leucemie, dupa care posibilitatea existentei unui citomegalovirus sau alte minuni. Din fericire, toate testele aratau ca iubirica avea o infectie virala puternica din cauza careia globulele albe scazusera dramatic. Era o usurare pentru noi, mai bine asta decat o boala fatala si incurabila. Tratamentul i se administreaza de 2 ori pe zi prin branula, plus perfuzii pentru hidratare. De miercuri pana azi a fost un chin, Stefan nu manca, era foarte palid si moale si nu vroia decat la mine in brate. Cum vedea medic sau asistenta incepea sa planga isteric. Ieri, pana au venit rezultatele analizelor de sange am crezut ca o sa capiem, eram disperati. Rezultatul a fost unul imbucurator - de la 3000, leucocitele ajunsesera deja la 5200. Sefa de laborator ne-a spus ca deja la microscop se vad ale celule care incep sa apara, deci era exclus total o boala ca leucemia. Ni s-a spus ca viroza aceea puternica -a distrus din celule si l-a slabit mult, dar ca deja se regenereaza si pe luni la urmatoarea analiza va fi si mai bine. Deja bebe mananca, nu mai e palid si moale, a inceput sa tipe si sa ne palmuiasca iar noi ne bucuram de fiecare moment. Totul merge spre bine si nu mai vreau sa trec niciodata prin asemenea spaima. Acum, simt prin fiecare por al meu ce inseamna sa fiu mama...

Rise up

Chiar daca pana acum iubirica s-a ridicat singurel pentru cateva momente, azi, e oficial prima zi in care s-a ridicat in fund singurel si a stat asa binisor, cat sa apuc sa fac cateva poze. Victorieeeeeeee! Abia astept sa stea bine singurel ca momentan se clatina ca si cum ar fi intrat pe la carciuma inainte...Atasez si pozele cu marea realizare.

Screaming king

Americanii, ca numai la ei putea sa se faca un asemenea show, au o emisiune care este difuzata de Mtv, numita Scream queen. Mai precis, niste tipe trebuie sa faca dovada ca se stiu speria la efectele speciale folosite in filmele horror, si ca stiu sa urle care de care mai "senzual". De ceva vreme incoace nu ma pot abtine sa nu-l compar pe iubirica cu tipele respective, sau mai bine zis sa-i dau locul intai la urlat. Alea din emisiune macane pe langa Stefan, miorlaie sau tipa suav daca vreti. Cand incepe al meu bebe cu urlatul trebe sa ne tinem respiratia, sa ne "educam timpanele" sa fie capabile sa accepte fara traume decibelii scosi de fiu-meu din plamani. Si are decibeli frate, nu gluma! Screaming king i se potriveste de minune. Nu stiu unde a disparut micuta mea Mariah Carey, dar se pare ca a fost inlocuita de o bestiuta urlatoare...
P.S.: nu va lasati inselati de poza atasata, in care fiu-meu pare un inger! Believe me, he's not!

Fontanela mica

Cunoscuta si sub numele de fontanela posterioara, e cea care se inchide prima la bebelusi. De obicei incepand cu luna a 6-a, dar nu e neaparat la fel la toti copiii. Nu stiu ce mi-a venit aseara sa-i verific la iubirica fontanelele, si am observat ca, cea posterioara e inchisa. Fontanela mare, cea din moalele capului, e inca deschisa, dar nu mai are asa mult pana sa se inchida de tot. Iubirica mea se dezvolta ca la carte, sper s-o tina tot asa ca si pana acum si sa fie la fel de vioi si de sanatos!