Bring it on!

In curand bebe al meu implineste 6 lunite! Ma simt tare mandra de el si de progresele pe care le face zilnic si de aceea vreau ca si el sa fie mandru de mine. Asa ca am decis ca incepand de maine sa ma apuc sa am grija si de mine. Adevarul e ca dupa ce am nascut m-am cam neglijat, si cine spune ca ai timp de tine cand un nou-nascut plange din cauza colicilor mai toata ziua timp de aproape 5 luni, minte! Va spun eu asta din experienta. Acum ca Stefan a crescut si ma pot intelege cu el, nu mai are colici, cred ca e cazul sa ma ocup de mine putin. Asta inseamna slabit in primul rand. Am avut o sarcina in care am acumulat niste kg, multe din ele au disparut dupa ce am nascut, dar totusi au mai ramas de dat jos. Vreau sa ajung la formele initiale, sa fiu o mama frumoasa, sa arat si sa ma simt bine. Parul deja si-a revenit (am avut o cadere de par masiva dupa ce am nascut, stiam ca o sa cada dar nu ma asteptam sa fie chiar asa). Pana in decembrie promit sa arat senzational, si stiu ca o sa reusesc daca imi pun ambitia. Mai ales ca-mi vine sotul acasa si musai sa fiu prezentabila, stiti voi daca arat bine poate o mai punem de-un bebe! Lol! :P

Cu capul in nori

Asa se pare ca sunt eu zilele astea si am sa va spun de ce. Am fost cu iubirica la niste cumparaturi zilele trecute cand ramasesem fara cereale Humana, si in timp ce imi mai "clateam" ochii cu ce era prin supermarket, la raionul de copii zaresc canita 3 etape pentru bebe. M-am gandit sa o iau, caci imi va fi utila peste putin timp. Are tetina incepand cu 0-6 luni (ceea ce la noi nu e cazul deoarece iubirica nu vrea deloc sa bea cu biberonul), cioc din silicon pentru 6-9 luni (pe care-l vom folosi in curand) si pai din silicon care se foloseste de la 9 luni incolo. Plus ca e dotata cu supapa anti-scurgere ca sa nu ma trezesc cu rauri si lacuri prin casa. Sa deviez putin de la subiect: ma gandeam zilele astea ca si cand am fost eu bebe tot canita 3 in 1 si lingurita de silicon am avut...eu am mancat cu lingurita din asta in care-ti spargi gingiile si i-am spart la maica-mea cateva zeci de cani. Dar na, ne-am modernizat si trebe sa tinem pasul cu vremurile, nu din snobism, ci din cauza ca sunt pe conceptia ca daca atunci nu s-au gasit si acum sunt, nu are rost sa ma chinui nici eu si nici iubirica. Deci am luat minunata canita dar sunt atata de zapacita incat nu m-am uitat inauntrul cutiei, am vazut desenul albastru si am pus-o in cos. Acasa cand am desfacut si eu cutia, am avut surpriza sa constat ca, canita este roz cu mov!!! Imi venea sa-mi rup paru', dar am zis ca amu asa ii dau pace ca oricum multa lume il catalogheaza pe iubirica drept fetita so...Bine macar ca rozul ala este totusi pal si nu o nuanta stridenta!

O mamica privilegiata

Citeam pe undeva deunazi ca bebe e cel care isi alege parintii inca dinainte de a se naste - daca e adevarat, tin sa-i multumesc iubiricii mele ca m-a ales pe mine sa-i fiu mamica. Ma trec mii de fiori de fiecare data cand, in secret, sau cu voce tare spun acest cuvant: mama! Sunt mamica, si parca tot nu-mi vine sa cred, parca inca ma vad copila cu ochii mari si iscoditori care viseaza la universul infinit. Sunt privilegiata ca am adus pe lume un sufletel mic si inocent care depinde de mine 24 de ore din 24. Nu exista implinire mai mare, si in acelasi timp responsabilitate mai mare decat aceea de a fi mama. Sunt dependenta de Stefan la fel cum e si el dependent de mine, prioritatile mi s-au schimbat si lumea-mi graviteaza in jurul lui. Rad si plang odata cu el, nu ma satur sa-l privesc si-mi e ciuda ca de multe ori ma depasesc imperfectiunile pe care le are latura mea umana. Cateodata ma doboara oboseala, ma enerveaza plansul (cand reusesc sa-l alin greu) ca mai apoi sa ma supere faptul ca ma supar. Nu ma supar pe bebe, el e lumea mea, ma supar pe conjuncturi, pe soarta sau pe "horoscop". Am un copil perfect, cred ca as putea spune ca eu sunt cea imperfecta...Am multe defecte, si cu toate astea sunt recunoscatoare ca l-am primit pe Stefan, si-i multumesc la Doamne Doamne necontenit pentru el. Am o misiune grea - sa cresc si sa ghidez un pui de om, care intr-o buna zi va face parte din piramida acestei lumi, va deveni matur si intelept, sper eu. Si nu-mi ramane decat sa ma rog sa am intelepciune sa-i ghidez pasii, sa pot fi langa el si sa-l ajut sa se ridice de cate ori va fi nevoie. Sa stie si sa simta ca in mine are un aliat neconditionat si o iubire infinita. Am mai citit de asemenea ca, femeile care nasc natural sunt privilegiate, sunt mai unite cu copiii lor. O nastere naturala presupune implicare profunda din partea mamei, implicare fizica si emotionala, culminata de efort, suferinta si durere fizica. "A fi mamă înseamnă să-ţi iubeşti copilul aşa cum nimeni nu o poate face mai mult, iar iubirea înseamnă jertfă, renunţare la sine, dăruire... O femeie care naşte natural, si nu fuge de durerea nasterilor in mod nejustificat medical îşi merită numele de mamă. O mamă care a suferit pentru pruncul ei îl va iubi mai mult, îl va preţui mai mult şi va fi împacată cu gândul că a făcut tot ce a putut ca pruncului ei să-i fie cât mai bine. Aceasta pentru ca durerile nasterii sudeaza nespus de mult dragostea mamei fata de pruncul pe care l-a purtat in pantece. Insa o mamă uită durerile naşterii imediat ce-şi ţine pruncul în braţe şi se bucură că suferinţa ei nu a fost în zadar ci pentru a da viaţă unui om, şi nu orice fel de viaţă, ci viaţă veşnică, pentru că toţi suntem veşnici". Suferinţa provocată de durerile naşterii capătă sens când femeia se raportează la Dumnezeu şi-şi conştientizează păcatele sale. Suportarea durerilor naşterii aduce după sine binecuvântarea lui Dumnezeu şi ştergerea multor păcate. Această jertfă adusă de femei la naştere e similară cu jertfa adusă de Mântuitorul pe cruce, Care a suferit să dea viaţă veşnică lumii întregi. O mamă suferă să dea viaţă unui copil cu un suflet veşnic, care nu va muri niciodată. O femeie care naşte în mod natural alege să stea alături de pruncul ei încă de la primele clipe de viaţă în lume, chiar dacă această alegere presupune suferinţa. O mamă adevărată este mereu lângă pruncul ei, încercând împreună cu Dumnezeu să-i ofere tot ce-i mai bun pentru viaţa de aici şi de dincolo de moarte.

A historical love

Iubirica mea si-a revenit in sfarsit cu somnul de noapte! Dormim bine, avem si caldura...ce mai, ne simtim super! Deja incep sa percep mirosul sarbatorilor de iarna care in curand vor fi aici. Anul asta o sa fie cu atat mai special cu cat va fi si tati cu noi! Si nu doar atat dar vor fi primele sarbatori de iarna petrecute cu noul membru al familiei...ma apuca melancolia deja, asa ca va las sa ascultati melodia din video-ul pe care l-am atasat, melodie special dedicata iubiricii noastre. By the way, cantecul se numeste "A historical love", nu se putea un nume mai potrivit, nu?

Mariah Carey?

Va las sa ascultati un adevarat concert, sustinut de una dintre cele mai bune voci ale muzicii internationale, Mariah Carey, cand era tanara! :D

Another day has almost gone

Ei, si daca tot e vreme frumoasa inca, ne-am hotarat sa profitam de ea din plin! Asa ca, de doua ori pe zi suntem pe-afara prin parcuri! Deja stiu pe de rost parcurile, pomii si florile! Dar nu conteaza ca oricum o sa vina iarna si atunci o sa dospim mai mult prin casa. Meanwhile, azi am avut nitel timp si pentru mine, am profitat din plin de el. Cat a stat Stefan cu tatica-meu, eu m-am jucat pe calculator! Imi era un dor extrem de un joc bun, asa ca am intrat la omorat fel de fel de creaturi (Tomb Radier Underworld), very nice. Am mai facut de dimineata o salata mexicana ca deja m-am saturat de mancaruri grele si acum ma pregatesc incet de baia lui Stefan. Sper sa avem parte de o noapte linistita si sa ne odihnim bine. Mai e foarte putin pana ne vedem cu tati! :)

He likes bubbles!

Nu stiu daca va mai amintiti unul dintre pestisorii din desenul animat "Finding Nemo", pestisor care era obsedat, timorat sau disperat dupa bule. Si tot timpul bolborosea: bubbles, bubbles, bubbles, bubbleeeesssss! Ei bine, se pare ca si iubirica are ceva cu bubbles, deoarece de alaltaieri incoace e tot cu ele la gura. Nu numai ca saliveaza in exces, asemenea unei gravide in fata vitrinei cu prajituri, dar si face balonase. Si il amuza de mama focului - pe mine insa nu - asa ca ajung sa-i schimb de cateva ori pe zi bluzele ca sunt toate ude! Inca n-a aparut niciun dinte, mai asteptam, dar simptome are din plin. S-ar putea sa fie si asta cauza din care se trezeste noaptea tot la 2 ceasuri. Jur ca parca ar avea alarma copilul asta, la intervalul fix de 2 ceasuri se trezeste. Sa vedeti ce amuzante-s noptile (am avut parte doar de doua pana acum) cand se trezeste si sta cate-un ceas la "povesti". Atunci imi vine sa urlu, eu pic de somn la ora 3 dimineata si el sta cu ochii-n tavan si face: aaaaa, iiiii, eeeeee, dupa care mai si tipa ca sa fie tacamul complet! This isn't happening (tot asa incerc sa ma consolez)...

Vremea si capriciile ei

Ma irita la culme vremea asta schimbatoare! Daca ieri au fost 18 grade si muream de cald, azi inghetam si, culmea, mai si ploua! Asta inseamna ca vom sta in casa, si nu e deloc pe placul iubiricii. Dar nu avem de ales, nu ne putem plimba prin ploaia rece, so, it's gonna be a loooonnnggg day! Ieri a fost super, am mers in parc, ne-am pozat cu porumbeii si Stefan pedala de zor in brate la bunica-sa. Daca ar fi putut cred ca s-ar fi aruncat in mijlocul lor. E fascinat de absolut tot ce vede, orice misca nu-i scapa din raza vizuala. E la fel de curios si de uimit ca tata-sau! :P In schimb, la fizic seamana cu mine, o spune si programul look-alike meter pe care l-am pus in josul paginii la blog. Asa mare de tot sa se vada ca iubirica seamana mai mult cu mine! Oftica-te Bogdan, dar asta e realitatea! :D Nu stiu de ce, dar ma simt mult mai bine acum...De aproximativ o saptamana avem o alta problema: iubirica se trezeste de 4 ori pe noapte, imi vine sa sar de la etaj! Nu stiu ce se intampla cu trezitul asta, el dormea toata noaptea pana acum. Pur si simplu se trezeste, de obicei tot la 2 ore, mananca si se pune la somn iar. Si pe mine ma rupe trezitul asta din 2 in 2 ore, nu sunt obisnuita cu el asa. Sper sa revina la programul lui normal cat mai repede ca daca nu...I'm gonna loose it! Se pare ca nu doar vremea e cea cu capricii, ci si bebe!

Bebe si preferintele "culinare"

Cand am inceput sa-i dau lui Stefan si cate putina papica, am cumparat doua feluri de cereale pentru inceput - unul cu mar de la Humana si unul cu orez si mar de la Bebelac. Nu stiam de care sa aleg deoarece am tot citit pe net ca la un bebe nu-i plac Hipp, la altul nu-i plac Milupa etc. Humana, cum era de asteptat, sunt putin mai scumpe (desi intre ele si Milumil nu e mare diferenta de pret), iar Bebelac sunt chiar foarte ieftine. Am cumparat Bebelac, nu doar ca erau mult mai ieftine, ci pentru ca erau foarte laudate pe forumuri. Prima data am folosit cutia de Humana, care sunt extrem de gustoase, marturisesc ca si mie-mi plac desi nu sunt bebe. Sun foarte usor de pregatit, se omogenizeaza perfect, nu se fac cocoloase, deci calitate superioara! Azi de dimineata am inceput cutia de Bebelac, deoarece iubirica o topise deja pe cea de Humana, am pregatit cerealele si i-am dat la bebelino sa pape. Reactia: o grimasa pe care marturisesc ca n-as fi vrut s-o vad. A doua lingurita, aceeasi reactie. Am zis ca gust si eu din ele sa vad, poate nu am pus destul lapte...mai bine nu gustam! Parca era supa facuta pe spalatoarea de vase, jur! Nici nu ma mir ca nu a mancat iubirica! Nu am mai insistat sa i le dau, ca nici eu nu le-as manca. Si uite-asa ne-am pus in carucior (doar iubirica nu si eu) si am plecat la cumparaturi. Bineinteles am luat cerealele Humana din nou, pe care le-a papat Stefan cu mare pofta cand am ajuns acasa.

Bun venit, Octombrie!

Nu stiu de ce, dar azi noapte nu am dormit foarte stralucit...Iubirica a dormit chiar foarte bine, eu stateam si ma uitam ba pe tavan, ba la el. O fi fost fool moon? Anyways, de aseara a fost tare vesel Stefan al meu. A ras mai bine de o ora, si daca nu pica de somn cred ca radea in continuare. De dimineata s-a trezit la fel de fericit, l-am schimbat, i-am dat sa pape si acum da semne ca urmeaza un nou somnic. Eu o sa fac niste buzunarele cu branza telemea (mi-e tare dor de ele) nu mai am rabdare pana vine tati acasa. Atunci o sa fac din nou, ca i-am promis demult si musai sa ma tin de cuvant. Adevarul e ca-mi place sa gatesc, sa incerc retete noi. Chiar ma gandeam ca retetele pe care le-am incercat si sunt foarte gustoase, le voi scoate la imprimanta si voi face o carte de ele. Carte pe care s-o am mereu la indemana pentru ca mai creste un pic iubirica si voi gati si mai intensiv. O zi rece azi la noi, se pare ca vine cu adevarat frigul...Luna asta sunt si eu batrana, implinesc 26 de ani!!! Mi se pare asa ciudat (in sensul bun al cuvantului) ca-mi voi sarbatori ziua de nastere cu puiutul meu. Abia asteptam sa treaca luna asta si sa vina tatiiiiiiiiiiiiiiiiii! In sfarsit! O sa ne petrecem sarbatorile impreuna, o sa mergem cu iubirica la sanius, o sa facem mancare buna, o sa ascultam colinde si, nu in ultimul rand, o sa impodobim bradutul de Craciun! Zboara timpule, mai repede!