La film cu iubirica

Nu am fost cu Stefan la cinematograf, ca inca nu-mi permite varsta lui. Nici nu am stat amandoi in fotoliu cu berea in mana, si cu semintele-ntre dinti, ca iar nu ii permite varsta! Si totusi, ieri, bebelache al meu mi-a dat ragaz sa ma uit la Sex&the city 2, dupa care am asteptat secole. Nu am rezistat sa nu ma uit, muream, pateam ceva grav, ajungeam la urgente daca nu-l vedeam. Sa explic acum si de ce spun ca m-am uitat la film cu iubirica: pentru ca ieri a avut colici din nou. Nu au fost fioroase dar destul cat sa trebuiasca sa-l tin in brate ca sa nu planga. Si ca o eroina ce am fost, mi-am pus castile pe urechi, am luat bebelul in brate si m-am uitat la film. Printre cate un shhh, aaaaa, si un zdranganit de jucarie am reusit sa vad filmul mult visat. Si cred ca i-a placut si iubiricii deoarece s-a linistit relativ repede. O fi inteles despre ce e vorba in film? Sau i-o fi placut una dintre protagoniste? Anyways, ideea e ca de acum incolo cand are colici o sa ii pun cate un episod in Sex&the city, Friends sau mai stiu eu ce, ca se pare ca are efectul scontat. Asta acum cat e inca mic, ca dupa ce mai creste o sa mergem sa bagabontim impreuna pe la cinematografe! Hi, hi!

Pentru iubirica mea!

Timpul

Cine a zis ca timpul trece repede a fost un mare om, mare caracter, caci a avut dreptate. Nu-mi vine sa cred ca deja s-au scurs 3 luni de cand puiul meu drag s-a nascut! De fapt mai sunt cateva ore - pe vremea asta eram la maternitate, foarte zambareata, deoarece durerile travaliului erau suportabile. Si uite ca timpul a trecut, am uitat si de durere si de orice altceva, si ma concentrez numai asupra iubiricii mele. Il privesc cum creste zi de zi, cum se schimba, cum prinde contur tot mai mult in universul asta. Si parca tot nu-mi vine sa cred ca e parte din mine, ca l-am zamislit cu atata dragoste...Nu ne ramane decat sa ne bucuram si eu si sotul de el, sa-l crestem cu multa rabdare, dragoste si intelepciune, sa ii oferim tot ce-i mai bun din noi. Fara a cadea intr-o extrema melancolica, ii doresc puiului meu sa aiba mereu licarirea copilariei in privire, lumina sfanta sa-i calauzeasca pasii, iar Domnul sa-l tina mereu in palma Sa si sa-l ocroteasca.

La Multe Lunite inainte sufletelului nostru, Stefan!

Mami si tati iti doresc multa fericire,sanatate si implinirea tuturor dorintelor! Ingerasul Domnului sa fie langa tine mereu si sa te pazeasca de toate relele! Te iubim mult, sâgană mică!

Originea si semnificatiile numelui Stefan

Nume romanesti: coroana, ghirlanda, cununa

Despre numele Stefan:
Numele Stefan este de origine greaca, de la "Stephanos", si semnifica "coroana", "ghirlanda" sau "cununa" cu care erau rasplatiti invingatorii.
Romanii au un cult deosebit pentru Sfantul Stefan. Numeroase biserici au ca hram pe Sfantul Stefan, iar crestinii poarta in numar mare numele Sfantului Stefan. Aproximativ 400.000 de romani poarta numele de Stefan sau Stefania.
Ziua Sfantului Apostol si Arhidiacon Stefan se sarbatoreste in cea de-a 3-a zi de Craciun, pe 27 decembrie. Sfantul Apostol Stefan este cel dintai mucenic al crestinatatii. Sfantul Stefan sau Stephanus dupa Noul Testament a fost diacon grec din Ierusalim, fiind primul martir crestin, condamnat la moarte de autoritatile iudaice din Ierusalim. Sf. Stefan a fost numarat intre "Comites Christi" – "insotitorii lui Hristos", alaturi de Sfantul Ioan Evanghelistul, ei fiind cei mai apropiati de Isus, deoarece sunt primii care au dat marturie suprema de credinta si dragoste: Sfantul Stefan prin moartea pentru Hristos, iar Sfantul Ioan prin imbratisarea fecioriei pentru Hristos.

La scaldat

Nu de Ion Creanga, ci cu Stefan in rolul personajului principal. Nu credeam ca bebelului meu ii va placea atat de mult apa. I-a placut din prima clipa, ce-i drept, si nu mi-a plans niciodata cand i-am facut baitza. A plans dupa ce l-am scos din cadita, deci se pare ca aici ma mosteneste pe mine. Si eu de mica am fost, si inca sunt, o ratza innascuta. Tin minte ca atunci cand aveam vreo 4 ani si vroia mama sa ma scoata din vana ii spuneam ca inca nu m-am incretit destul la degete, deci inseamna ca mai trebuie sa stau in apa! In orice caz, ma bucur ca si lui Stefan ii place atat de mult apa, pentru ca sunt unii copii care tipa ca din gura de sarpe atunci cand li se face baie. Deci avem mare noroc pana acum, mai ales ca baitza ii mai si calmeaza colicile care da, inca nu au trecut!!! Pana or sa treaca colicile, cred ca imi trec mie zilele, ca nu exista ceva mai aiurea decat ele. Bineinteles pana o sa ajungem sa ne iasa dintii...Jeez! Sa mai zica cineva ca viata de bebe e usoara! Maine implinim 3 luniteeeeeeeeeeeeee! Abia astept, mor de fericire cand vad ca baietelul meu creste tot mai mare si mai frumos in fiecare zi! Deci, maine facem chef, nu?

Intuitia de mama

Se pare ca pana la urma nu am fost paranoica atunci cand am ales sa-l botez pe Stefan doar prin ungere. Deja au aratat la stiri al doilea caz de botez prin scufundare la care copilul a murit! Cica ar fi vina preotului ca nu i-ar fi astupat caile respiratorii cum trebuie. Desi medicii au tras un semnal de alarma parintilor, sa lase traditia la o parte, deoarece se poate intampla o asemenea fatalitate si din cauza ca bebe poate face soc in momentul in care este introdus brusc in apa. Cand l-am dus pe Stefan la biserica si a venit omul care se ocupa cu botezurile si ne-a intrebat cum il botezam, s-a uitat lung si mirat la mine cand i-am spus ferm ca nu vrem prin scufundare. Daca mai comenta ceva eram in stare sa-l scufund eu de tot in cristelnita aia. Pentru ca uite ca se pare ca intuitia de mama nu da gres niciodata. Nu zic acum ca daca il botezam asa, ar fi patit copilul ceva, dar decat sa risc mai bine ma lipsesc de cristelnita. Si Doamne Doamne tot ne iubeste chiar daca ne-am botezat doar prin ungere. Nu vreau sa par atee, dar mi se pare un risc prea mare de asumat. Cum s-or fi simtind acum parintii acelui copil care in loc sa-si duca puiul acasa, botezat, vor trebui sa cumpere un sicriu??? Nici nu vreau sa ma gandesc, dar cert e ca am procedat bine atunci cand am spus ca imi voi crestina copilul putin altfel...

Update dupa cateva zile grele

In sfarsit!!! Dupa lupte seculare impotriva colicilor, Stefan a avut azi o zi minunata. Aproape ca am si uitat ce-s alea colici. Si, totusi, n-as vrea sa ma bucur asa de repede. Nu de alta dar stiti voi zicala aia: dupa ras, vine plans...Cred ca e foarte adevarata, nu vreau sa fiu pesimista, dar mai bine sa fiu precauta. De dimineata s-a trezit iubirica mea vesela, am ras, am povestit, ne-am dat in leagan - el s-a dat, ca pe mine nu m-ar tine leaganul! Jeez! A papat, si a dormit. Deja acum am ajuns la a 4-a tura de somn, ceea ce pentru noi e record in timpul zilei. Ar fi dormit el saracul si zilele trecute dar colicile alea nenorocite mi l-au chinuit tare rau. Speram ca vor trece de tot in curand, doar mai avem un pic si imbatranim si noi! 3 luniteeeeeeeeeeeeeeeee! Imi vine sa desfac sampania deja! Iubirica mea e mare, creste tot mai frumos pe zi ce trece si nu ma mai satur de el. Yeeeeeeeeeeeeeeeeeyyyyyyyy!

Anunt!

Mamica ocupata cu bebe Stefan! Luptam impotriva colicilor! Revenimc cu post-uri noi dupa ce castigam batalia! Hopefully very soon...

Forumuri si discutii

Niciodata nu am inteles nevoia obsesiva a mamelor de a-si etala problemele sau grijile pe forumuri. Nu sunt intransigenta, unele forumuri sunt ok, unele persoane de pe acele forumuri sunt ok, dar ca si in orice exista si exceptii. Exceptii care desigur sunt mai mult decat imperfecte. De exemplu pe un forum pe care il voi pastra sub stigmatul anonimatului, o mamica se plangea catre celelalte ca, bebelasul ei a lesinat si nu stie care ar putea sa fie cauza. Aloooooooooooo! Filomenaaaaaaaaaaaa! Inconstientooooooo!!! In momentul in care copilul tau de cateva luni lesina nu mai stai sa postezi intrebari cretinoide pe forum ci il iei si-l duci la urgenta, suni la salvare, la pediatru or something. Oh my God! Lumea asta chiar e nebuna de tot sau am ajuns atat de dependenti de internet incat contactul nostru cu realitatea s-a diminuat considerabil, pana la aproape nul. Pe forumuri intrebi celelalte mamici cand au facut diversificarea la bebe, ce le-a priit si ce nu - exceptii sunt de la regula, asta ar trebui sa se stie - dar in niciun caz nu intrebi de ce a lesinat copilul tau si daca a mai patit cineva asta. Cel putin nu intrebi inainte de a-l duce la spital. Daca intrebi dupa ce ai fost la medic, hai sa zicem ca e cat de cat acceptabil...In fine, fiecare face cum crede ca-i mai bine, nu dati cu rosii daca mie mi se pare revoltator, strigator la cer, inacceptabil etc. O alta "manie" obsesiv compulsiva care pare sa prinda tot mai mult contur este cea a discutiilor in parc intre mame care isi etaleaza odoarele in cele mai colorate feluri:
- Pai Irina a mea mananca cu lingurita de la 2 luni. De la 4 ii puteam da si sarmale daca era dupa ea.
- Si George al meu a inceput sa umble de la 5 luni. La 2 luni jumate deja statea in fund!
Va dati seama ca astea sunt exemple exagerate de mine, dar totusi parca nu asa departe de realitatea si de convingerea suprema cu care discuta respectivele dudui prin parcuri. Ce nu inteleg eu, este nevoia asta absurda de a-ti integra copilul intr-o anumita categorie! Fiecare e diferit, unic in felul lui - unul va umbla mai repede, altul mai tarziu, unul va merge de-a busilea, altul nu. Asta nu inseamna ca dezvoltarea psiho-motorie a tuturor acelor copii are de suferit. Dar degeaba incerci sa le explici unor mame asta pentru ca maine vom vedea pe forum o intrebare de genul:
- Pot sa incep sa-i dau bebelasului meu cereale? Mentionez ca are 3 luni.
Sigur ca da! Poti sa-i dai si sarmale, ceafa de porc sau mici cu bere! De ce nu s-ar putea daca tot a ajuns copilul la onorabila si inaintata varsta de 3 luni???
Mentionez ca acest post nu este un pamflet, si nu trebuie luat ca atare. Tot ce s-a scris in el este adevarat 100% si verificat de subsemnata. Adica, eu!