Forumuri si discutii

Niciodata nu am inteles nevoia obsesiva a mamelor de a-si etala problemele sau grijile pe forumuri. Nu sunt intransigenta, unele forumuri sunt ok, unele persoane de pe acele forumuri sunt ok, dar ca si in orice exista si exceptii. Exceptii care desigur sunt mai mult decat imperfecte. De exemplu pe un forum pe care il voi pastra sub stigmatul anonimatului, o mamica se plangea catre celelalte ca, bebelasul ei a lesinat si nu stie care ar putea sa fie cauza. Aloooooooooooo! Filomenaaaaaaaaaaaa! Inconstientooooooo!!! In momentul in care copilul tau de cateva luni lesina nu mai stai sa postezi intrebari cretinoide pe forum ci il iei si-l duci la urgenta, suni la salvare, la pediatru or something. Oh my God! Lumea asta chiar e nebuna de tot sau am ajuns atat de dependenti de internet incat contactul nostru cu realitatea s-a diminuat considerabil, pana la aproape nul. Pe forumuri intrebi celelalte mamici cand au facut diversificarea la bebe, ce le-a priit si ce nu - exceptii sunt de la regula, asta ar trebui sa se stie - dar in niciun caz nu intrebi de ce a lesinat copilul tau si daca a mai patit cineva asta. Cel putin nu intrebi inainte de a-l duce la spital. Daca intrebi dupa ce ai fost la medic, hai sa zicem ca e cat de cat acceptabil...In fine, fiecare face cum crede ca-i mai bine, nu dati cu rosii daca mie mi se pare revoltator, strigator la cer, inacceptabil etc. O alta "manie" obsesiv compulsiva care pare sa prinda tot mai mult contur este cea a discutiilor in parc intre mame care isi etaleaza odoarele in cele mai colorate feluri:
- Pai Irina a mea mananca cu lingurita de la 2 luni. De la 4 ii puteam da si sarmale daca era dupa ea.
- Si George al meu a inceput sa umble de la 5 luni. La 2 luni jumate deja statea in fund!
Va dati seama ca astea sunt exemple exagerate de mine, dar totusi parca nu asa departe de realitatea si de convingerea suprema cu care discuta respectivele dudui prin parcuri. Ce nu inteleg eu, este nevoia asta absurda de a-ti integra copilul intr-o anumita categorie! Fiecare e diferit, unic in felul lui - unul va umbla mai repede, altul mai tarziu, unul va merge de-a busilea, altul nu. Asta nu inseamna ca dezvoltarea psiho-motorie a tuturor acelor copii are de suferit. Dar degeaba incerci sa le explici unor mame asta pentru ca maine vom vedea pe forum o intrebare de genul:
- Pot sa incep sa-i dau bebelasului meu cereale? Mentionez ca are 3 luni.
Sigur ca da! Poti sa-i dai si sarmale, ceafa de porc sau mici cu bere! De ce nu s-ar putea daca tot a ajuns copilul la onorabila si inaintata varsta de 3 luni???
Mentionez ca acest post nu este un pamflet, si nu trebuie luat ca atare. Tot ce s-a scris in el este adevarat 100% si verificat de subsemnata. Adica, eu!

Acest post nu este o reclama la Tv!

Jur ca nu suport sa mai deschid televizorul! Ar trebui sa mi se plateasca daune morale ori de cate ori sunt nevoita sa o vad pe Nichita, piticu' porno, Eva Kent sau Moni Columbeanu!!! Ca despre politicieni o sa revin intr-un alt post caruia trebuie sa ii dedic multa rabdare, atentie si perseverenta. Dar totusi de ce ne ghiftuiesc posturile tv cu aceste specimene rare? De ce in fiecare seara la emisiunea "Povestiri de noapte" trebuie sa vad fufe dezbracate care isi dau lasciv la o parte extensiile din ochi sau se scalda in jacuzzi impreuna cu reporterul? De ce trebuie sa le auzim comentariile de doi bani, oare chiar nu au pe cine sa invite la emisiuni in afara de aceste persoane agramate??? Eu nu pot sa inteleg ce exemplu poate sa fie Nichita pentru generatia tanara? Nu am nimic personal cu femeia, sa nu ma intelegeti gresit, dar cred ca moderatorii acestor emisiuni ar trebui sa-si faca rating-ul bazandu-se si pe alte standarde. Plus ca nu inteleg nevoia obsesiva a romanului de a copia de la straini - in acest caz de la americani de cele mai multe ori - si aici fac referire la show-ul lui Catalin Botezatu, "Burlacul" se numeste. Show copiat de la americani dupa modelul "A shot at love" cu Tila Tequila (Dumnezeule mare ce apelativ si-a gasit si asta!) sau dupa "That's amore" (pe ala din show-ul asta nu mai retin cum il cheama). Anyways, ideea e ca noi romanii nu suntem capabili sa facem ceva original, si chiar daca incercam sa facem, iese prost. Nu are rost sa ne intrebam de ce...soarta e de vina sau faptul ca avem mintile mult prea odihnite si ocupate cu "vedetele" din showbizz ca sa facem ceva ca lumea. Si da, am pus vedete intre ghilimele, deoarece cu foarte mici exceptii, specimenele de la noi nu pot fi considerate vedete. Paiaţe, cred eu, ar fi un cuvant mult mai potrivit.

Superba melodie...

Omorati-ma cu pietre! Daca aveti curajul sa spuneti ca aceasta melodie nu este bestiuta, superba, excelenta sau cum vreti voi s-o mai numiti! Daca va place, enjoy it, daca nu...n-ati avut noroc! LOL! :P

Let's talk about sex

Nu, nu ma refer aici la actul in sine ci la film! La totul despre sex - Sex&the city - la care a aparut si partea a doua. Abia astept sa-l vad deoarece sunt mare fana. Sper ca bebelache al meu sa fie cumintel pana ma uit la film. Cand o sa fie mare o sa ne uitam impreuna. Dintre seriile de filme pe care le iubesc mai pot enumera si: The Tudors - absolut fantastic, Friends - il ador!!!, Rome - genial, True Blood - nu stiu exact de ce, dar imi place enorm. Daca e ceva ce ma calca pe nervi mai tare decat telenovelele romanesti gen Aniela, alea sunt filmele indiene. Postul national tv s-a hotarat sa difuzeze acest gen de pelicule. Macar daca ar fi de actualitate acele filme, poate ca ar mai merge. Dar nu! Sunt filme indiene din 1900 toamna cu niste idiotenii de-ti vine sa sari pe geam cu televizorul in brate sau atarnat de gat in cel mai nefericit caz! Ce-aveti oameni buni de ne stricati retina cu asa ceva??? Anyways, cum zicea Shakespeare - to be or not to be...a bee :) asta e de la mine, ca bietul poet nu a spus decat prima parte. In curand o sa revin cu un top al celor mai bune filme, carti si sitcom-uri tv.

The "F" symbol

Nu stiu de ce Stefan tine degetul mare intr-o pozitie nu tocmai decenta, ca sa zic asa. Am inteles ca nu vrea suzeta, incerc sa inteleg si faptul ca toata ziua isi indeasa pumnii in gura de parca acu' vine sfarsitul, dar faza cu tinutul degetului mare in pozitia asta nu o pot intelege. Se pare ca sunt eu mai inflexibila dar daca de pe acum imi arata asa, mai tarziu imi va si spune the "F" word! Sau imi va da peste ochi...si acum imi amintesc cu nostalgie - a nu se intelege nostalgie placuta - de momentele cand eram mica si ma certau ai mei, iar eu foarte sigura pe mine le spuneam ca atunci cand voi fi mare si voi avea un copil il voi lasa sa faca ce vrea el. Bineinteles ca nu o sa ma intorc cu capul plecat si spasita de regrete la ai mei sa le dau dreptate! Cum as putea sa fac asta? Sa recunosc ca de fapt m-am transformat in ei, si ca nici nu-mi trece prin cap sa-l las pe Stefan sa faca ce vrea el. Asta cand om ajunge la momentul respectiv. Ca mai bine aplic zicala - care ma calca pe nervi - "eu te-am facut, eu te omor"...Ma simt de parca deviez catre ceva tragedie greaca, asa ca mai bine ma opresc aici. Sa nu uit inainte sa pun poza cu degetul...

Strategii de marketing

Daca pana zilele trecute eram optimista in privinta colicilor si in acelasi timp increzatoare in produsele miraculoase din farmacii, acum imi vine sa sparg televizorul in momentul in care vad reclamele la espumisan, bonisan, baby drink and co. Stiam ca strategia de marketing e una foarte acerba dar totusi nici un produs nu functioneaza!!! Cu ce m-am ales? Cu dulapiorul plin de produse anti-colici pe care le voi bea eu, daca nu ajung inainte in rezerva pe care mi-au pregatit-o cei de la spitalul 6. Am incercat chiar si varianta sa beau eu ceai de chimen, fenicul, anason si multe alte plante miraculoase, dar tot fara efect. Deja elimin numai ceai de chimen si colicile lui Stefan tot nu au trecut. Cica dupa 3-4 luni dispar asa de miraculos cum au aparut! Adica te trezesti intr-o dimineata si pac: nu mai tre' sa canti - un elefant se legana sau treceti batalioane romane Carpatii! Chiar??? Incep sa devin paranoica si ma apuca tremuratul la gandul starii de beatitudine pe care-o voi experimenta atunci. Oricum cel care va gasi un remediu real impotriva colicilor, va fi un adevarat erou. Mamicile de pe intreg globul il vor privi ca pe un zeu si probabil averea lui va atinge cote inmesurabile. Iar eu...eu sper ca pana atunci colicile lui Stefan vor trece, si voi reusi sa ma misc din nou. Ca in momentul de fata ma simt ca si Apollo din cauza faptului ca stau in pozitii contorsionate ca sa reusesc sa-mi alin pruncul.

De-a râsu', plânsu'

Am avut niste zile grele de tot. Prima data mi-am smuls parul din cauza tastaturii care nu vrea nicicum sa mearga in limitele normale si decente, (am cumparat alta), iar apoi am ajuns la capatul rabdarii din cauza colicilor lui Stefan. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt suparata, nervoasa etc pe copil, ca nu e vina lui saracul. Sunt frustrata din cauza ca nu stiu cum sa fac sa iau durerea de la el...Mi se rupe sufletul cand il vad cum se ghemuieste si cum ii curg lacrimile pe obrajori si-mi vine sa urlu de suparare si de neputinta. Ce-l calmeaza pe bebe? Luatul in brate! Simplu, nu? Pai nu-i chiar asa si am sa argumentez de ce: pentru ca dupa ce il plimbi pe brate de dimineata pana seara dintr-un capat in celalalt al casei simti ca te ticnesti. Ca doar nu credeati ca se alina daca il iei pur si simplu in brate! Nici vorba! Ne plimbam pana ametim, zornaim jucarii in fata copilului pana simt ca-mi zornaie mie creierii. Daca nici asta nu functioneaza il batem usor la fund - desi suna sadic se pare ca-i place - sau cand nici asta nu da roade cantam: un elefant se leganaaaaaaaaaa, si ajungem la peste o suta de elefanti dar colicile nu trec. Deja sunt traumatizata daca vad sau aud ceva despre elefanti. Este cand nu merge nici cantatul, poate am eu voce de canal de Bucuresti...BUUUUNNNN trecem la alt arsenal: chitaim soricelul de jucarie - dupa cateva astfel de chitaieli imi vine sa iau campii. Hai sa-l fac pe bebe avion, in traducere libera, il tin pe brate cu burtica in jos si-l invart usor. Se pare ca-i place tare mult dar dupa vreo 15 astfel de invarteli ma simt ca si cum as fi iesit dintr-o carciuma. Ii facem baie atunci: Stefan al meu tace in mod miraculos de cum l-am bagat in cadita. Problema plansului insistent revine insa in momentul cand il scot afara...Hai sa iesim afara ca acolo tace cat tace, dar pe caldura asta excesiva nu pot expune pruncul radiatiilor solare - ma gandesc serios sa ma mut la polul nord. Trecem la batut casa dintr-o parte in alta in timp ce fac ca o nebuna: shh, shh, shh pe diferite tonalitati. Si asta il relaxeaza dar dupa juma' de ora de shhhh nu mai pot vorbi normal. Am senzatia ca m-am incarnat intr-un sarpe! Pun muzica de relaxare, mai fac ture dupa ture si in sfarsit adoarme pruncul. Dar sa nu ne lasam dusi de aparente, asta nu e un somn adanc, odihnitor, e un somn iepuresc. Cum ma asez pe pat cum deschide ochii mari de parca ar avea senzor. Daca printr-o minune reusesc sa ma asez pe pat, acolo raman amortita in pozitie contorsionata vreo 2-3 ore cat doarme odorul. Dar ce nu face mama pentru copilul ei? Stau si intr-un deget daca e musai. Si parca toate dispar in momentul cand Stefan imi zambeste larg, de parca nu l-ar fi durut nimic! Dar fericirea parca are gust amar, pentru ca in momentul cand urmeaza incruntarea, fac drepti cu el in brate si o iau de la un capat la altul al casei, cantand de zor: un elefant se legana pe o panza de paianjen...

Cumparaturile de dimineata...

Fiind canicula de cateva zile bune, azi la ora 8 eram cu bebe, cu caruciorul si cu mama in fata blocului, pregatiti sa facem piata cat mai repede ca sa nu ne prinda caldura pe-afara. Bebe a dormit pe parcursul drumului insa cand sa pornim spre casa s-a apucat de plans si nu l-am putut linisti decat in brate. Colicileeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!! O sa-mi pierd mintile in curand din cauza lor! Asa ca n-a fost chip ca al meu fecior sa mai stea in carucior, si l-a tinut mama in brate! Ca eu de ciuda, mi-am luat un pepene verde de nici mai mult nici mai putin de 12 kg, pe care l-am asezat frumos in carucior, si care a fost foarte cuminte tot drumul. Nu va spun ce priviri ucigase am primit de la unii trecatori, care se gandeau probabil ca sunt o mama odioasa care nu lasa copilul sa stea in carut, ci prefera pepenele acolo. Altii, dimpotriva, se uitau amuzati la pepenele fericit care statea cu burta-n sus fara nici un fel de griji! Mai sunt si momentele cand iti plange bebe si se uita unii la tine de parca ai avea pojar! Ce-aveti fratilor? Nu ati mai vazut bebe mic? Tin sa va informez ca din activitatea unui bebe face parte si plansul...

O mare bucurie!!!

Strumful meu mic mi-a facut aseara o mare surpriza: a ras cu voce tare pentru prima data. Mi-au dat lacrimile cand s-a uitat la mine, a deschis gurita mare, a zambit si apoi a rostit clar: ha, ha! Inca putin si implinim si noi 3 lunite, parca zboara timpul, si bebe al meu creste ca din apa! Parca ieri l-am vazut pentru prima data la ecograf - o mogaldeata de 6,2 mm. Sentimentele traite atunci nu s-ar putea descrie nici in mii de cuvinte, emotiile care au urmat: sa decurga bine sarcina, sa imi creasca burtica, sa ii simt primele lovituri...am trecut si peste partea putin mai usoara a sarcinii: greturile crancene pe care le-am avut pana la 4 luni, durerile spate, de bazin si arsurile la stomac. Nu ma mai satur sa-mi privesc minunea mica care se face pe zi ce trece tot mai frumos!

Tot mai activ

Iubirica mea a inceput sa fie tot mai activ: gangureste si rade de mama focului, ma spioneaza sa vada pe unde sunt si ce fac, ba mai nou a ajuns sa se strambe catre aparatul foto! Eu in acest timp mor de cald si ma enervez pe tastatura minunata pe care trebuie sa apas unele butoane de 2 ori ca sa scrie. Jeez, apropo de vesti creepy, nu mi-a venit sa cred ca a murit Madalina Manole! Pacat...era o femeie frumoasa si avea o voce deosebita. Nu ca si cantaretele din ziua de azi, care scheauna si apoi isi dau aere de mari vedete! Oricum m-a intristat mult vestea, mai ales ca baietelul ei are numai 1 an si il iubea enorm! Numai Dumnezeu stie ce o fi fost in sufletul ei...Sper sa-si gaseasca linistea si odihna acolo unde a plecat si Doamne Doamne s-o odihneasca in pace! Atasez acum niste poze cu Stefan al meu pe care l-am imbracat in verde, si-i sta foarte bine. Sper doar sa nu mi-l pape vreo vacuta! :D