Ale tineretii valuri...ma gandesc cu nostalgie la copilaria fericita, zic eu, pe care am avut-o, si mi-as dori ca si copilaria lui Stefan sa fie macar asa ca a mea, sau chiar mai frumoasa daca se poate. Insa sunt constienta ca unele lucruri din copilaria lui nu vor semana nici pe departe cu ale mele. De ce? Pentru ca lumea este intr-o continua schimbare si modernizare, pentru ca acum nu mai joaca copiii "ratele si vantorii", "şotron", "elastic" sau "mâţă". Acum nu mai merg in gasca la furat de cirese pe deal sau la cules de mere padurete mancate apoi cu zahar. Nu mai stau langa bloc cu cheia in gat toata vacanta de vara si nici nu mai fug sa bea apa de la cismeaua veche atunci cand le e sete. Acum e la moda sa mergi la mare, sa stai pe net, sa-ti faci profil pe hi5 si sa vorbesti la celular. Eu n-am stiut ce-s astea cand am fost copil si tin sa precizez ca am fost foarte fericita asa. Ascultam povesti la magnetofon si ma uitam la diafilme pe usa dormitorului...De aceea am hotarat sa ii cumpar carti de povesti la Stefan si sa ii citesc in fiecare seara cate una. Asa au facut parintii mei cu mine si nu au gresit deloc! Stiti vorba aia: ai carte, ai parte? E cat se poate de adevarata. Dar nici cartile nu mai sunt ca si pe vremea mea - ma simt ca o batrana ramolita acum - avem carti 3d, toate sunt 3d si de ultima generatie. Noroc cu netul si cu cateva librarii. De pe net am luat povestile copilariei mele, povestite de mari actori de-ai nostri, cu vocile acelea calde si placute care reusesc sa te trimita usor in lumea viselor. La librarii am gasit niste carti groase cu aceleasi povesti ca si cele pe care mi le citeau ai mei, singura diferenta e ca aceste sunt cu coperti si pagini lucioase, pline de poze si de miros de tipografie. Ale mele au fost cu spirale, din hartie rugoasa, dar tot au fost superbe. La jucarii nu prea ma pot pronunta, deoarece eu fiind fata ma jucam cu papusi, iar fiu-meu se va juca cu masinute, pusti si jocuri pe calculator. Noi nu am avut nici internet si nici peste 100 de canale tv, dar nici nu le-am simtit lipsa. Ce era mai frumos decat sa ne adunam 10-15 copii si sa ne jucam cat era ziua de mare? Sa mergem la bunici in vacante, sa mancam mere verzi si prune necoapte? Scapam guma de mestecat pe jos, suflam pe ea si o bagam inapoi in gura si uite ca am crescut mari si mult mai sanatosi decat copiii din ziua de azi. Mancam paine cu unsoare si cu zahar, rosii din gradina de la bunica, fara sa ne facem griji de aportul de grasimi si calorii pe care-l ingeram. Dar vremurile alea au apus si trebuie sa ne modelam dupa cele de azi, asa ca voi incerca pe cat se poate ca si copilaria lui Stefan sa fie una frumoasa. Asta daca nu ma baga sotul in mormant inainte cu jucariile pe care i le-a cumparat: la 2 luni jumate, bebelache meu detine o masina electronica toyota tundra care e aproape cat el de mare, alte 2 masini teleghidate, un elicopter pe ambalajul caruia scrie: de la 14 ani in sus!!! Can you believe it? Si atunci ce sanse mai au bietele mele carti cu povesti? Dar nu ma las! Stefan va fi destept si va citi chiar de va trebui sa mor pe rug pentru asta! Bineinteles ca, daca o sa stie si putin Kant, Schopenhauer si Dostoievski, eu ma declar multumita! Si va sti din fiecare, cu toate protestele scumpului meu sot care imi spune ca sunt intrasigenta si nu vreau sa-l las pe iubirica sa-si traiasca copilaria! O sa aiba parte si de copilarie dar si de carti (vad eu cum scap de elicopterul ala).
