19 oct. 2010

Programul pentru astazi

La noi este o vreme frumoasa, asa ca am cam planificat ziua deja:
- schimbat bebele, dat sa pape.
- lasat un pic la joaca.
- pus la primul nanic.
- mami o sa faca o baita pana doarme iubirica.
- cand se trezeste bebe, dat sa pape, schimbat iar.
- imbracam frumos atat bebele cat si pe mami, pregatim caruciorul si plecam la plimbarica.
Diseara, povestim un pic cu tati, baita de seara, papica si apoi la somnic!

Primii "pupici" cu lipici

Ieri de pe la ora 15, din cauza ca a fost o vreme superba, am iesit cu iubirica afara unde am stat vreo 4 ceasuri. Am facut o plimbare lunga, am fost si in parc - a fost super! La un moment dat l-am luat in brate, si cum statea cu fata spre mine, a inceput sa ma molfaie de obraz. Asta din cauza gingiilor care il mananca de numa, oricum faza a semanat foarte bine cu niste pupici. Cei mai dulci pe care i-am primit si care nu vor fi intrecuti niciodata! Am crezut ca il halesc tot acolo pe strada, de extaziata ce eram, dar mi-a fost rusine sa nu ma vada careva si sa aiba senzatia ca am probleme cu mansarda. Asa ca m-am abtinut...pana am ajuns acasa desigur! :D

18 oct. 2010

Ultima suta de metri

Pana cand implineste iubirica jumatate de anisor, pana cand vine tati acasa, pana cand o sa fiu eu mai batrana cu un an si pana cand vom merge la medic la controale/radiografia de bazin si vaccin. Inca nu mi-a trecut obsesia cu mersul la medic cu iubirica, ma simt eu mai ok daca ma duc sa-l vada cum a evoluat, cum se prezinta pentru varsta lui, daca se dezvolta corespunzator etc. Asa ca, saptamana asta mergem la neurolog, am tinut neaparat sa il duc si la un consult din asta. Il vad ca e bine, foarte activ si istet, dar pentru linistea mea sufleteasca prefer sa aud si parerea unui specialist. Tin nadejdea ca ne va spune ca suntem ok si evoluam bine. Apoi, saptamana viitoare mergem la pediatra, de acolo ne trimite sa facem radiografia de bazin, sa ne asiguram ca nucleii soldului s-au format corespunzator, si ca Doamne fereste nu avem displazie de sold! Ne asteapta apoi vaccinul de 6 luni, si pregatirea bunatatilor pe cand ajunge tati acasa. Bine ca trece timpul asta si o sa fim in sfarsit impreuna. Zilele astea n-am facut mare lucru, sambata am fost un pic in sat, la aer curat si l-am pus pe Stefan sa se joace cu catelul (il tineam in brate si-l aplecam catre caine) radea gadi al meu de numa! Se pare ca seamana cu mine, eu ador cainii. Ieri am fost mai mult prin casa, un pic fara chef, l-au cam suparat si gingiile, aseara am facut baita si apoi nani. Azi ne asteapta o bine meritata plimbarica, asta dupa ce se trezeste bebelino.

15 oct. 2010

Ce bine că eşti

Una dintre cele mai frumoase poezii ale literaturii romane...poezie ce-mi face sufletul sa se stranga de emotie de fiecare data cand o recit in gand!

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Somn, dulce somn!

Daca acum o saptamana si un pic ma plangeam de faptul ca bebe nu doarme bine noaptea, acum "ma plang" ca doarme prea mult. Recordul a fost doborat aseara cand a dormit per total 12h. Can you believe it? Magic, ha? Pentru mine a fost super bine, m-am odihnit si m-am trezit cu forte proaspete. Doarme bine si ziua, nu mai plange asa mult, sta si singur (in patutul lui ca nu-l pot lasa in pat la noi nesupravegheat). E un bebe cuminte, si mi-e asa de drag ca-mi vine sa mor - la propriu! Toata ziua l-as musca si l-as zdrangani pe bietul copil, incerc totusi sa ma si controlez ca nu vreau sa-i creez traume. Maine plecam in sat, alta zi de relaxare, si uite-asa trece timpul pana vine si tati acasa. Ultima suta de metri sper sa treaca cat mai repede ca tare dor ne e de el! Hai tatiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

Viata, de undeva de sus

De undeva "de sus" am vazut eu azi lumea. De sus de pe tocuri, of course. Nu v-am pove? Nu, pentru ca n-am avut cand (hi, hi). Acu sa ma laud: daca tot am promis ca vreau sa arat super bine, m-am apucat serios de treaba, si rezultatele incep sa se vada. Asa ca, azi am iesit cu iubirica la plimbare, pe tocuri! Eu pe tocuri, bebe in carucior (a inceput sa stea si acolo, Slava Domnului!). M-am simtit super imbracata elegant, pe tocuri si cu bebe. Asta arata ca sunt o mamica tanara, care are grija de ea. Pe sarbatorile de iarna vreau sa fiu si mai slaba cu macar 10 kg (v-am zis ca slabesc foarte repede daca ma tin de treaba?). Bineinteles ca nu sunt la dieta din aia prosteasca, ca alaptez inca. Dar mananc cat mai sanatos: nimic gazos, niciun fel de suc, deloc paine/paste, dulciurile sunt excluse, carnea de porc la fel si bineinteles dupa ora 7 nu mai pap nimic. In curand o sa trec la fustite si la rochitele de care mi-e asa de dooooooorrrrr! Sper sa fie mandru bebe de mine, si taica-sau la fel. Ar face bine sa fie mandri...

13 oct. 2010

Lucky 13th


Azi, desi se zice ca 13 e numar ghinionist, pentru mine a fost o zi norocoasa, mai bine spus foarte importanta. A avut loc una dintre cele mai mai realizari de pana acum ale iubiricii: s-a ridicat singurel pana aproape sa stea in sezut. De habauca si fascinata ce eram, in timp ce statea "suspendat" in aer, am reusit intr-un final sa ma dezmeticesc si sa imortalizez cat de cat momentul. Il ador pe micul meu fortos, asa ca atasez una bucata poza cu cei mai frumosi ochisori pe care ii puteti vedea, si una bucata poza cu marea realizare!

11 oct. 2010

Bring it on!

In curand bebe al meu implineste 6 lunite! Ma simt tare mandra de el si de progresele pe care le face zilnic si de aceea vreau ca si el sa fie mandru de mine. Asa ca am decis ca incepand de maine sa ma apuc sa am grija si de mine. Adevarul e ca dupa ce am nascut m-am cam neglijat, si cine spune ca ai timp de tine cand un nou-nascut plange din cauza colicilor mai toata ziua timp de aproape 5 luni, minte! Va spun eu asta din experienta. Acum ca Stefan a crescut si ma pot intelege cu el, nu mai are colici, cred ca e cazul sa ma ocup de mine putin. Asta inseamna slabit in primul rand. Am avut o sarcina in care am acumulat niste kg, multe din ele au disparut dupa ce am nascut, dar totusi au mai ramas de dat jos. Vreau sa ajung la formele initiale, sa fiu o mama frumoasa, sa arat si sa ma simt bine. Parul deja si-a revenit (am avut o cadere de par masiva dupa ce am nascut, stiam ca o sa cada dar nu ma asteptam sa fie chiar asa). Pana in decembrie promit sa arat senzational, si stiu ca o sa reusesc daca imi pun ambitia. Mai ales ca-mi vine sotul acasa si musai sa fiu prezentabila, stiti voi daca arat bine poate o mai punem de-un bebe! Lol! :P

10 oct. 2010

Cu capul in nori

Asa se pare ca sunt eu zilele astea si am sa va spun de ce. Am fost cu iubirica la niste cumparaturi zilele trecute cand ramasesem fara cereale Humana, si in timp ce imi mai "clateam" ochii cu ce era prin supermarket, la raionul de copii zaresc canita 3 etape pentru bebe. M-am gandit sa o iau, caci imi va fi utila peste putin timp. Are tetina incepand cu 0-6 luni (ceea ce la noi nu e cazul deoarece iubirica nu vrea deloc sa bea cu biberonul), cioc din silicon pentru 6-9 luni (pe care-l vom folosi in curand) si pai din silicon care se foloseste de la 9 luni incolo. Plus ca e dotata cu supapa anti-scurgere ca sa nu ma trezesc cu rauri si lacuri prin casa. Sa deviez putin de la subiect: ma gandeam zilele astea ca si cand am fost eu bebe tot canita 3 in 1 si lingurita de silicon am avut...eu am mancat cu lingurita din asta in care-ti spargi gingiile si i-am spart la maica-mea cateva zeci de cani. Dar na, ne-am modernizat si trebe sa tinem pasul cu vremurile, nu din snobism, ci din cauza ca sunt pe conceptia ca daca atunci nu s-au gasit si acum sunt, nu are rost sa ma chinui nici eu si nici iubirica. Deci am luat minunata canita dar sunt atata de zapacita incat nu m-am uitat inauntrul cutiei, am vazut desenul albastru si am pus-o in cos. Acasa cand am desfacut si eu cutia, am avut surpriza sa constat ca, canita este roz cu mov!!! Imi venea sa-mi rup paru', dar am zis ca amu asa ii dau pace ca oricum multa lume il catalogheaza pe iubirica drept fetita so...Bine macar ca rozul ala este totusi pal si nu o nuanta stridenta!

9 oct. 2010

O mamica privilegiata

Citeam pe undeva deunazi ca bebe e cel care isi alege parintii inca dinainte de a se naste - daca e adevarat, tin sa-i multumesc iubiricii mele ca m-a ales pe mine sa-i fiu mamica. Ma trec mii de fiori de fiecare data cand, in secret, sau cu voce tare spun acest cuvant: mama! Sunt mamica, si parca tot nu-mi vine sa cred, parca inca ma vad copila cu ochii mari si iscoditori care viseaza la universul infinit. Sunt privilegiata ca am adus pe lume un sufletel mic si inocent care depinde de mine 24 de ore din 24. Nu exista implinire mai mare, si in acelasi timp responsabilitate mai mare decat aceea de a fi mama. Sunt dependenta de Stefan la fel cum e si el dependent de mine, prioritatile mi s-au schimbat si lumea-mi graviteaza in jurul lui. Rad si plang odata cu el, nu ma satur sa-l privesc si-mi e ciuda ca de multe ori ma depasesc imperfectiunile pe care le are latura mea umana. Cateodata ma doboara oboseala, ma enerveaza plansul (cand reusesc sa-l alin greu) ca mai apoi sa ma supere faptul ca ma supar. Nu ma supar pe bebe, el e lumea mea, ma supar pe conjuncturi, pe soarta sau pe "horoscop". Am un copil perfect, cred ca as putea spune ca eu sunt cea imperfecta...Am multe defecte, si cu toate astea sunt recunoscatoare ca l-am primit pe Stefan, si-i multumesc la Doamne Doamne necontenit pentru el. Am o misiune grea - sa cresc si sa ghidez un pui de om, care intr-o buna zi va face parte din piramida acestei lumi, va deveni matur si intelept, sper eu. Si nu-mi ramane decat sa ma rog sa am intelepciune sa-i ghidez pasii, sa pot fi langa el si sa-l ajut sa se ridice de cate ori va fi nevoie. Sa stie si sa simta ca in mine are un aliat neconditionat si o iubire infinita. Am mai citit de asemenea ca, femeile care nasc natural sunt privilegiate, sunt mai unite cu copiii lor. O nastere naturala presupune implicare profunda din partea mamei, implicare fizica si emotionala, culminata de efort, suferinta si durere fizica. "A fi mamă înseamnă să-ţi iubeşti copilul aşa cum nimeni nu o poate face mai mult, iar iubirea înseamnă jertfă, renunţare la sine, dăruire... O femeie care naşte natural, si nu fuge de durerea nasterilor in mod nejustificat medical îşi merită numele de mamă. O mamă care a suferit pentru pruncul ei îl va iubi mai mult, îl va preţui mai mult şi va fi împacată cu gândul că a făcut tot ce a putut ca pruncului ei să-i fie cât mai bine. Aceasta pentru ca durerile nasterii sudeaza nespus de mult dragostea mamei fata de pruncul pe care l-a purtat in pantece. Insa o mamă uită durerile naşterii imediat ce-şi ţine pruncul în braţe şi se bucură că suferinţa ei nu a fost în zadar ci pentru a da viaţă unui om, şi nu orice fel de viaţă, ci viaţă veşnică, pentru că toţi suntem veşnici". Suferinţa provocată de durerile naşterii capătă sens când femeia se raportează la Dumnezeu şi-şi conştientizează păcatele sale. Suportarea durerilor naşterii aduce după sine binecuvântarea lui Dumnezeu şi ştergerea multor păcate. Această jertfă adusă de femei la naştere e similară cu jertfa adusă de Mântuitorul pe cruce, Care a suferit să dea viaţă veşnică lumii întregi. O mamă suferă să dea viaţă unui copil cu un suflet veşnic, care nu va muri niciodată. O femeie care naşte în mod natural alege să stea alături de pruncul ei încă de la primele clipe de viaţă în lume, chiar dacă această alegere presupune suferinţa. O mamă adevărată este mereu lângă pruncul ei, încercând împreună cu Dumnezeu să-i ofere tot ce-i mai bun pentru viaţa de aici şi de dincolo de moarte.