Post - vaccinare

Asa cum am promis, azi, voi impartasi experienta vaccinarii lui Stefan! Aseara a adormit bebe al meu la ora 22:00 si dimineata la ora 8 cand m-am trezit eu, el inca dormea. S-a trezit o singura data azi noapte sa pape, deci m-am odihnit foarte bine, ce mai, sunt o norocoasa ca am un bebe care doarme toata noaptea! La 9:30 eram deja la circa, am intrat inauntru, ne-a consultat sa vada daca suntem bine si l-am dezbracat pe bebe ca sa il poata vaccina. Am avut niste emotii foarte mari, simteam ca ma ia cu ameteli, eu care intotdeauna am fost tare de caracter! Se pare ca slabiciunea mea e Stefan, eram stresata sa nu-l doara tare, nu mai stiam cum sa ma calmez! Pana sa-si ia pediatra stetoscopul sa-l asculte la inima - hat! - bebe s-a si intors pe burta...Nu are deloc stare copilul asta, atata ii place sa se miste, sa se rostogoloeasca, sa se prinda de picioare si mai nou, sa-si manance degetul mare de la picior! Intr-un final l-a consultat si a urmat partea intepatului, eu nu am fost in stare sa-l tin, asa ca am lasat-o pe mama. A plans cateva secunde pana i-am scos cheile si i le-am fluturat prin fata retinei, cum le-a luat in vizor, cum s-a oprit si plansul. A ramas mirata si pediatra si asistenta ca a tacut asa de repede. Adevarul e ca Stefan e genul de copil la care trebuie sa-i arati tot timpul cate ceva: chei, jucarii, flacoane, servetele...orice ii atrage atentia si ii place. Asa ca s-a calmat repede si pana am iesit afara deja adormise. L-am pus in carucior si am mers prin oras sa mai cumparam cate ceva, timp in care a dormit tun! Chiar ii ziceam mamei ca parca nu i-ar fi dat vaccin ci anestezie...Azi o sa ne plimbarim toata ziulica, e o vreme superba la noi, ieri a fost foarte urat, a plouat toata ziua si a si suflat vantul asa ca am stat in casa. Nu-i place deloc la bebe sa nu-l duc afara, dar chiar nu s-a putut ieri, asa ca recuperam azi. Bine ca a mai trecut inca un vaccin, suntem barbatel mare, curajos si cuminte! :)

Cu iubirica la vaccin

Da! E oficial, confirmat si programat - luni mergem la vaccin! Am niste emotii cat casa pentru ca, din cunostintele mele, cu cat bebe e mai mare cand il vaccinezi, cu atat plange mai tare. Vaccinul pe care l-a primit la iesirea din maternitate nici nu l-a simtit, deoarece doarmea dus. La vaccinul de 2 luni a plans cateva secunde si gata! Dar acum cand are aproape 5 luni si e mult mai receptiv la stimulii durerosi nu stiu cum va fi. Eu sper sa nu planga foarte tare, sa treaca repede. Nu-i usor sa fi bebelus, se pare. Oricum luni o sa notez pe blog impresiile si reactiile. Stay tuned!

Exilul

Nu stiu cum am reusit performanta dar am racit! Si destul de rau ca aseara a trebuit sa merg la spital nemaiputand sa ma tin pe picioare. Niste dureri de cap, frisoane groaznice si dureri in tot corpul...chiar imi amintisem cat de stresata eram iarna trecuta sa nu racesc, insarcinata fiind. Mai ales ca era si paranoia cu gripa AH1N1 care facuse cateva victime printre care si femei gravide. Dar ca niciodata iarna trecuta nu s-a lipit de mine nici macar o simpla tuse, tin minte ca eram extrem de stresata sa nu cumva sa ma pricopsesc cu raceala sau gripa. Si acum, ca din senin m-a trasnit! Urasc medicamentele si de obicei nu le iau, iar la medic merg cand efectiv nu mai pot, deci daca aseara eram pe hol la camera de garda inseamna ca ma simteam foarte rau. Mai mult m-am dus ca sa vad cum procedez avand in vedere ca alaptez si nu vreau sa iau nimic care sa-l pericliteze pe iubirica. Asa ca, la sfatul medicului, ma imbuib cu ceai fierbinte cu lamaie, supe calde si strepsils pentru gatul rosu. Pe Stefan l-am exilat cu mama in alta camera si ea mi-l aduce numai cat il alaptez dupa care fuge cu el de parca as fi ceva criminala. Dar, nu am de ales, trebuie sa-mi revin asa ca pana atunci e mai bine pentru bebe sa nu fie prin preajma mea prea mult. Eram stresata putin cu alaptatul, nu din cauza ca nu ar fi bine ca-l alaptez daca sunt racita, ci ca nu cumva sa suflu pe el. Am gasit solutia: o mascuta chirurgicala pusa peste gura si nas, pentru a evita sa suflu aer direct pe bebe. Daca l-ati putea vedea pe Stefan cu ce ochi mari se uita la mine cand ma vede cu masca aia v-ati prapadi de ras! Cred si eu ca nu e o priveliste tocmai placuta, dar pentru binele iubiricii trebuie sa ma sacrific, nu? Intr-un fel ma bucur ca am racit eu, fiindca in acest fel se imunizeaza iubirica mai bine, organismul meu produce anticorpii pentru raceala, si prin lapte ii ia bebe, ceea ce e foarte bine. Daca tot nu pot sa stau mult cu el, ma odihnesc cat pot ca sa-mi revin cat mai curand, desi somnul nu e asa odihnitor cand te dor toti muschii din corp. Incerc sa ma mai uit la TV seara, dar ma ia somnul foarte repede, din cauza bolii, banuiesc eu. Nu mai zic de vremea nasoala care e afara, o ploaie rece si deasa de-ti vine sa pleci la Ecuador...eu una sigur as pleca in Tarile Calde acum!

Sedinta foto

Nu stiu cum sunt alti parinti, dar eu sunt obsedata pana peste cer cu facutul de poze iubiricii. Are bietul copil cateva sute de poze deja, albume pline si inca cateva care urmeaza a fi umplute. Maica-mea imi zice ca sunt dusa cu pluta, ca nu are nici 1 an copilul si eu il tot fotografiez. Are poze cu caciula, fara caciula, cu degetul in sus, cu privirea la stanga...ce mai! Sute de pozitii, ma mir ca mai rezista si zambeste cand vede aparatul. Azi mi-am propus sa-l pozez iar, l-am imbracat in rosu si vreau sa am poze si asa. Normal ca-i fac multe poze, ca ma trezesc maine-poimaine ca nici nu ma mai baga in seama, si macar sa am cu ce sa ma consolez, nu? Deci, ne revedem intr-un nou post ASAP, imbracati in rosu. Cine a mai auzit sa imbraci un taur in rosu???

Bebe si scutecele

O mare dilema existentiala a mea, ca si mamica au fost scutecele bebelului, sau mai bine zis marca scutecelor. Nu sunt pe principiul ala arhi-cunoscut: "dai un ban dar stai in fata", deoarece nu o data am patit sa cumpar ceva care nu era de marca si sa fie cu mult mai bun decat un produs de renume. De exemplu, cand am fost cu tati in cautarea unui umidificator de camera pentru puiul nostru, ne-am dus intr-un magazin Chicco cu gandul sa luam de acolo ca trebuie sa fie bune. Am ales un umidificator de camera foarte frumos care cica avea si lumina de veghe. La noi in casa iarna e foarte cald, si aerul se usca tare. E rau si pentru noi, daramite pentru Stefan, asa ca am cumparat acel umidificator mai ales ca avea si lumina de veghe. Sau cel putin asa credeam noi...Cand l-am pornit nici poveste de lumina de veghe. Crezand ca o fi avand umidificatorul vreun defect, l-am dus inapoi si am primit altul. Ajunsi acasa cu el, aceeasi poveste. Sotul s-a enervat, l-a dus inapoi si a cerut returnarea banilor. Concluzia? Era specificat pe cutie ca modelul acela avea lumina de veghe, dar de fapt nu avea. Si am luat un alt umidificator, nu asa de renume, cu mai multe functii si mult mai ieftin. Si uite-asa deraiez eu de la subiect ca si locomotiva pe sine. Sa revenim la scutece! Nu mi-am propus o anumita marca si am incercat mai multe ca am zis sa vad care sunt mai bune pentru Stefan. Printe marcile incercate a fost si pampers, la care am si ramas si o sa va spun de ce. Nu din cauza ca alte scutece nu ar fi fost bune, dar pampers-ul e superior din cauza ca oricat ar fi de plin nu lasa umezeala pe piele. Va dati seama ce ar insemna sa stai 24 din 24 cu un scutec care sa mai fie si umed? Mai ales ca acum vine si iarna, implicit frigul...Deci am ales pampers ca si scutec castigator!

D-ale lui bebe

Azi am ras mult mult de tot. Nu de una singura ci cu Stefan care are chef tot mai mult de joaca. Daca nu ma conformez, se lasa cu plans din ala cu lacrimi mari si cu scandal, asa ca nu am de ales decat sa ma supun doleantelor lui bebelache. Imi face placere sa ma joc cu el, sunt cele mai frumoase momente, dar parca nu prea stiu cum trebuie sa te joci cu un bebe de 4 luni jumate. Il gadil, ceea ce ii place enorm, il duc la oglinda unde rade de numa cand isi vede reflexia, sau uneori povesteste cu el insusi in timp ce se admira. Ne bagam piciorusul in gura ca e delicios si deja nu ne mai saturam cu pumnul si dormim tare bine si in timpul zilei. Pot spune ca deja avem un orar pe care-l respectam, cu mici exceptii. Doar daca il mai supara burtica iesim din program, daca nu, totul decurge pefect. Dimineata dormim pana pe la 7-8, apoi papam, ne schimbam si la 10 plecam afara in marsupiu unde suntem cei mai fericiti ca vedem totul in jurul nostru. De fapt, nu apucam sa vedem prea multe, ca ne fura somnul relativ repede. Ne place sa tipam tare in timp ce mami sta la ghiseu sa plateasca curentul, si suntem nedumeriti de ce roseste mami in timp ce lumea se uita la noi si zambeste. Suntem cuminti in majoritatea timpului, exceptand momentele cand mami ne scoate de la baie, ne sterge si ne imbraca. Avem ceva cu imbracatul ala ca tare rau mai plangem cand ajungem la el. Dar in ansamblu totul e frumos si merita fiecare clipa langa iubirica mea care reuseste sa ma faca sa uit de orice necazuri sau suparari. Abia astept sa mai creasca putin, sunt sigura ca ne vom intelege si mai bine. Pana atunci ne bucuram de fiecare zi, de fiecare moment pe care-l pastram in suflet cu mult drag.

Manifestarea timpurie a personalitatii

Daca pana acum Stefan a fost un copil relativ linistit si cuminte, deja incepem sa aratam lumii ca am crescut si ne manifestam personalitatea. Poate unii vor spune ca un copil la 4 luni jumate nu are cine stie ce personalitate! Oooo, dar are! Si inca ce personalitate! Ce rezulta din incrucisarea unei balante cu o fecioara? Un bebe taur, capos din cale-afara care protesteaza si tipa de numa cand nu-i convine ceva. Ma ingrozesc cand vad cum stie iubirica sa-si impuna punctul de vedere inca de pe-acum. Ce va fi later on? Nici nu vreau sa ma gandesc, trebuie sa ma inarmez cu multa rabdare - did I mentioned that my temper is kind of vulcanic? - deoarece nu vreau sa fiu o mama care-si educa copilul prin tipete si isterii. Sunt sigura ca exista si alte metode, doar n-am facut psihopedagogia copiluli degeaba, trebuie doar sa le punem in practica. Niciodata nu mi-au placut parintii care urla la copiii, am preferat metoda calm dar ferm! Eu cred ca e mult mai buna, da rezultate spectaculoase si nici nu traumatizeaza bebele. Dar...va voi tine up to date pe parcurs!

4 lunite jumate

Implinim azi! Iar ma apuca nostalgia cand ma gandesc cum trece timpul. Mai avem 1 luna jumate si incepem sa trecem la lucruri serioase - diversificarea - care-mi da niste emotii cat casa! Speram sa ne descurcam si sa ne obisnuim repede sa papam si altceva in afara de laptic! O sa avem jumate de anisor...inca putin si ma trezesc ca o sa se faca 1 an de cand s-a nascut iubirica mea. E barbatel mare deja, chiuie intr-o veselie, rade si se joaca asa frumos...Cand nu are colici bineinteles ca nici acum nu a scapat de tot de ele. Saptamana trecuta a fost tare grea, l-au chinuit iar. Nu a plans rau dar era marait si nu prea te puteai intelege cu el. Nu a dormit nici foarte stralucit. Dar, se pare ca lucrurile isi revin la normal, caci a dormit foarte bine ieri, atat in timpul zilei, cat si azi noapte. Ii place enorm de mult afara, dar nu in carucior! Nu suporta sa stea pe spate, vrea sus ca sa vada tot. Asa ca iesim mai mult cu hamul la plimbarica pana vom sta in fund si vom putea sa folosim caruciorul sport. Ne place sa stam in patut si mami sa dea drumul la carusel, sau sa stea pe margine si sa vorbeasca cat de mult. Daca il iau la dans e si mai bine, rade de se prapadeste. Ii mai fac gâdi-gâdi sub barbita si se distreaza el de mama focului. Insa cred ca ne vom pricopsi cu ceva dintisor cat de curand ca saliveaza in exces si tot ce prinde baga in gura si mesteca de parca acu vine potopul! Sper sa treaca cu bine si de pasul asta, sa nu il chinuie foarte tare ca l-au chinuit destul colicile alea afurisite. Ieri ne-am facut curatenie, ne-am balacit, si azi suntem pregatiti de plimbarica si de stat la odihna! Sweet Sunday...

Paranoia parinteasca

Fiecare parinte cred ca are temerile lui, mai mult sau mai putin justificate, atunci cand e vorba de copilul lui. Si, nici eu nu fac exceptie. Daca la inceput deveneam freak - in adevaratul sens al cuvantului - la orice ridicare din spranceana a lui Stefan, acum m-am mai calmat. Sau cel putin asa credeam pana azi dimineata cand m-am trezit sa-i dau puiului sa pape si l-am gasit pe burta! Intr-o secunda am albit instantaneu - la figurat de data asta - si imi trecea prin minte cel mai mare cosmar al unui parinte: SMSS. Ce e SMSS? E prescurtarea pentru sindromul mortii subite la sugar. Imi vine sa o iau pe aratura cand aud cuvintele astea si ma gandesc la metode care de care mai ingenioase, si de ce sa nu recunosc, mai tampite ca sa il impiedic pe Stefan sa se intoarca pe burta in timpul noptii. Totusi niciuna din ele nu mi se pare a fi eficienta sau adecvata, unii imi spun sa ma calmez ca imediat are copilul 5 luni si nu mai e asa mic. Ca se poate intoarce el singur deja, se sprijina pe antebrate, deci nu mai e asa firav. Si totusi, am si eu exagerarile mele de parinte, uneori imi doresc sa nu fi avut acces la informatie ca poate era mai bine. Oare daca-l leg de patut are ceva???

Update-uri dupa tras chiulul...

Da! Stiu ca am lipsit multa vreme de pe blog si nu am multe scuze pentru asta. Mi-am incarcat si eu bateriile pe cat am putut dupa cateva zile de vreme foarte urata si rece in care nu ai chef nici sa traiesti. In rest, aceeasi viata, langa Stefan cu care nu apuc sa ma plictisesc. Am avut parte de doua nopti de insomnii, mai precis totul a inceput duminica noaptea cand bebe al meu s-a trezit tot la interval de 2 ore. Am crezut ca sar pe fereastra, si abia atunci mi-am dat seama cat de norocoasa am fost ca Stefan doarme noptile. Luni dimineata eram cheauna de somn, atat eu cat si bebelache. Am avut iar o criza de colici si am promis ca nu o sa ma mai bucur ca am scapat de ele. Cred ca la majoratul lui Stefan o sa sarbatoresc si eu ca am terminat cu colicile...Marti noaptea iar s-a trezit des si azi-noapte in sfarsit a fost totul ca inainte. Adica somn odihnitor si cu o singura trezire, Doamne-ajuta! Noutatile ar fi ca Stefan rade de mama focului cand se vede in oglinda (bineinteles ca nu se recunoaste inca) dar de placut ii place. Cred ca ar si pleca daca ar putea ca nu mai are stare deloc, se intoarce mereu pe burta, isi ridica fundul in sus si face un fel de pod, numai el stie ce miscari executa - eu stau si ma minunez. Nu pot sa il las pe pat la noi si sa plec din camera ca mi-e teama ca ajunge pe jos! Asa ca stau ca politistul langa el, sau il pun in patut unde ii place tare mult, mai ales cand porneste mami caruselul muzical, atunci suntem cei mai fericiti. Mai avem putin si mergem la vaccinul de 4 luni, e incredibil cat de repede poate sa treaca timpul! Ma gandesc ca mai e putin si face 5 luni si ma apuca o nostalgie de nedescris caci sunt sigura ca o sa-mi fie dor de aceste momente de bebe! Stateam si meditam aseara inainte sa adorm ca am devenit o maestra a anticipatiei, adica stiu cam ce vrea bebele meu. Problema e cum ii oferi ce ii trebuie si aici am sa exemplific mai in detaliu putin. Nu stiu cum sunt alti copii insa Stefan al meu vrea mai mult ca orice sa-i dau atentie! Poate o sa para ciudat sau o sa ii minuneze pe unii treaba asta, insa un copil de 4 luni e foarte receptiv si necesita multa atentie. Stefan adora sa stau de vorba cu el, nu conteaza despre ce, pot sa-i povestesc si despre fractii sau rotirea Pamantului in jurul Soarelui, numai sa vorbesc! Sau daca nu vorbesc, sa cant - de fiecare data cand ii cant rade cu pofta. Nu stiu daca e din cauza ca, cant ca o balena sau din cauza ca ii place, asta vom afla mai tarziu. Pe langa atentie si stat la povesti al meu bebe mai vrea sa fie luat in brate si uneori cere mai mult sa stea in brate decat alteori. Ma conformez si cu asta ca oricum acum e momentul sa-l tin cand are cateva luni si cateva kilograme. Logic ca n-o sa-l tin in brate cand o sa implineasca 20 de ani, nu? Cam asta ar fi pana acum, de maine imi reiau atributiunea de a posta pe blog la zi ca si inainte!